1. [DEX '09] TUNICAT, tunicați, adj. (Bot.; despre bulbi) Ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele. – Din fr. tunique, lat. tunicatus.
2. [MDA2] tunicat, ~ă a [At: ENC. AGR. III, 104 / Pl: ~ați, ~e / E: fr tunique, lat tunicatus] (Bot; d. bulbi) Ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele.
3. [DEX '98] TUNICAT, tunicați, adj. (Bot.; despre bulbi) Ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele. – Din fr. tuniqué, lat. tunicatus.
4. [MDN '00] TUNICAT, -Ă adj. (anat., bot.) acoperit cu o tunică; (despre bulbi) ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele. (< lat. tunicatus, fr. tuniqué)
5. [MDA2] tunicier sm [At: SCRIBAN, D. / P: ~ci-er / Pl: ~i / E: fr tuniciers] 1 (Lpl) Încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o tunică (6) (Urochordata). 2 Animal din încrengătura tunicierilor (1) Si: urocordat.
6. [Scriban] *tuniciér (fr. tunicier) și tunicát (lat. tunicatus) m. și n., pl. e (d. tunică; fr. tunicier). Zool. Animal dintr’o ramificațiune în care se cuprind animale marine moĭ de forma unuĭ sac și învălite cu o membrană saŭ tunică de celuloză. V. ascidiĭ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL