1. [MDA2] tumurluc sm vz tumurug
2. [Șăineanu, ed. VI] tumurluc n. pop. închisoare, gros: îi duse la tumurluc ISP. [Vorbă identică cu tumuruc, butuc (cf. gros)].
3. [DEX '09] TUMURUG, tumurugi, s. m. (Reg.) Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuințată în construcții). – Din tc. tomruk.
4. [MDA2] tomurluci sm vz tumurug
5. [MDA2] trumurug sm vz tumurug
6. [MDA2] tumburug sm vz tumurug
7. [MDA2] tumurlac sm vz tumurug
8. [MDA2] tumurug sm [At: CADE / V: (reg) tomurluci, trum~, ~mbu~, ~rlac, ~rluc, ~ă sf / Pl: ~ugi / E: tc tomruk] 1 (Reg) Lemn lung, gros și cilindric (întrebuințat în construcții). 2 (Reg; îcs) La ~rluc Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 (Mun; înv) Butuc în care se prindeau picioarele deținuților. 4 (Mun; pex) Închisoare.
9. [MDA2] tumurugă sf vz tumurug
10. [DLRLC] TUMURUG, tumurugi, s. m. (Învechit) Lemn gros și rotund (întrebuințat în construcții); trunchi; buștean. Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de... grinzi, ista de tumurugi. CREANGĂ, P. 48. Pleacă și rîndunelele, rosti bătrîna, întorcînd răpede luntrea ca să nu se lovească de un tumurug mare ce plutea pe apă. CONTEMPORANUL, VII 29. Am mers prin Tarnof, tîrg mărișor... cu un pod pe apa Biala, fără nici un tumurug. KOGĂLNICEANU, S. 8.
11. [Șăineanu, ed. VI] tumurug n. Mold. buturugă; butuc: ist copac e bun de grinzi, ista de tumurugi CR. [Turc. TUMURUG, butuc, închisoare].
12. [Scriban] tumurúg m. (turc. tumuruk, tomruk, tombruk, buștean, butuc [de ex., de prins picĭoarele deținuților]; ngr. tumbrúki [scris tumprúki], bg. tumruk). Mold. Stîlp gros de lemn (ca ceĭ de la poartă). Munt. (tumurlúc și -úg). Butuc de prins picĭoarele deținuților. Iron. A ședea la tumurluc, a ședea la’nchisoare. V. bulamac, dibă.
13. [DOOM 3] tumurug (înv., reg.) s. m., pl. tumurugi
14. [DOOM 2] tumurug (reg.) s. m., pl. tumurugi
15. [DER] tumurluc (-ci), s. m. – 1. Trunchi de lemn, butuc. – 2. Temniță, închisoare. – Var. tumurlug. Tc. tum(u)ruk „trunchi” (Tiktin, cf. Șeineanu, II, 368). Este dubletul lui tumurug, s. m. (Mold., lemn, par), cf. ngr. τουμπρούϰι, bg. tumruk, sb. tomruk; de aici turugă, s. f. (Olt., ciot), probabil în loc de *tumurugă (după Candrea, din lat. torus cu suf. -ugă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL