1. [DEX '09] TUMUL, tumuli, s. m. Movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din Antichitate o înălțau deasupra mormintelor. [Var.: tumulus s. m.] – Din fr., lat. tumulus.
2. [MDA2] tumul sm [At: ARISTIA, PLUT. / V: (îvr) ~t, (înv) ~us / Pl: ~i / E: lat tumulus] Movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din Antichitate o înălțau deasupra mormintelor.
3. [DEX '98] TUMUL, tumuli, s. m. Movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor. [Var.: tumulus s. m.] – Din fr., lat. tumulus.
4. [DLRLC] TUMUL, tumuli, s. m. Movilă conică sau piramidală, din pămînt sau din piatră, ridicată pe morminte la unele popoare din antichitate. Acei tumuli se cheamă, mai pretutindeni, de către locuitori, măgure sau măgule. ODOBESCU, S. II 141.
5. [DN] TUMUL s.m. (Ist.) Movilă conică sau piramidală, făcută din pămînt sau din piatră, înălțată de unele popoare din vechime deasupra unui mormînt. [Var. tumulus s.n. / < fr., lat. tumulus].
6. [MDN '00] TUMUL s. m. movilă de pământ înălțată de unele popoare, începând din neolitic, în scop funerar, ca observator astronomic sau semn geodezic. (< fr., lat. tumulus)
7. [DLRC] TUMUL, tumuli, s.m. Movilă de pământ sau de piatră pe care o ridicau unele popoare din antichitate deasupra mormintelor.
8. [DEX '09] TUMULUS s. m. v. tumul.
9. [MDA2] tumult2 sm vz tumul
10. [MDA2] tumulus sm vz tumul
11. [DN] TUMULUS s.n. v. tumul.
12. [Șăineanu, ed. VI] tumul(us) m. grămadă de pământ sau clădire de piatră, în formă de con, pe care popoarele vechi o ridicau deasupra mormintelor: sunt trei specii de tumuli după dimensiunea lor: măgure, movile și gorgane.
13. [DOOM 3] tumul s. m., pl. tumuli
14. [DOOM 2] tumul s. m., pl. tumuli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL