1. [MDA2] țumburuc sn vz țâmburuc
2. [CADE] ❍ȚUMBURUC 👉 ȚIMBURUC
3. [Șăineanu, ed. VI] țumburuc n. Mold. gămălie (de ac, de cuțit). [Tr. țimburuș = ung. CZOMB (influențat de limburuș)].
4. [Scriban] țumburúc (Mold.), țumburúș și țîmburúș (Munt.) n., pl. e și urĭ (d. zimberesc, ca țuluc d. zuluf). Gămălie (proeminență) de care să poțĭ apuca, ca la manivela rîșnițeĭ de cafea. – Și țîmpurug (Dor.).
5. [DEX '09] ȚÂMBURUC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș.
6. [MDA2] țâmburic sn vz țâmburuc
7. [MDA2] țâmburuc sn [At: TDRG / V: țum~, țim~, (reg) ~mpurug, țumburug (Pl: țumburuguri), ~ric (Pl: ~ricuri), țimbirlic, țâmpric / Pl: ~uce, ~uri / E: ns cf țâmburuș] 1-2 (Parte mică a unui) obiect (mic), de obicei de formă rotundă Si: țâmburuș (1-2). 3 (Reg; îf țumburug) Insignă. 4 (Reg) Uvulă.
8. [MDA2] țâmpric s vz țâmburuc
9. [MDA2] țâmpurug sn vz țâmburuc
10. [MDA2] țimbirlic s vz țâmburuc
11. [MDA2] țimburuc sn vz țâmburuc
12. [MDA2] țumburug sn vz țâmburuc
13. [CADE] ȚIMBURUC, ȚUMBURUC (pl. -uce), ȚIMBURUȘ (pl. -ușe) sn. Mică ridicătură, bumbușor, buton, gămălie (în mijlocul unei unelte, unui nasture, la capătul unui mîner, etc.).
14. [CADE] ❍ȚÎMBURUC = ȚIMBURUC.
15. [DLRLC] ȚIMBURUC s. n. v. țîmburuc.
16. [DLRLC] ȚÎMBURUC, țîmburuce, s. n. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. Era un fel de țîmburuc pe care, dacă apăsai, venea îndată sora. CAMILAR, N. II 93. – Variante: țimburuc, țîmpurug (I. CR. VI 126) s. n.
17. [DLRLC] ȚÎMPURUG s. n. v. țîmburuc.
18. [Șăineanu, ed. VI] țimburuș n. Tr. V. țumburuc.
19. [Scriban] țîmburúș, V. țumburuc.
20. [Scriban] țîmpurúg, V. țumburuc.
21. [DOOM 3] țâmburuc s. n., pl. țămburuce
22. [DOOM 2] țâmburuc s. n., pl. țâmburuce
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL