1. [DEX '09] TOMBAC s. n. Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roșiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table etc. [Var.: (rar) tumbac s. n.] – Din fr. tombac.
2. [MDA2] tombac1 sn [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 234 / V: (înv) tum~ / E: fr tombac, tc tumbak] (Mtg) Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roșiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table etc.
3. [DLRLC] TOMBAC s. n. Aliaj de cupru cu zinc. Fierul, aurul, tombacul, Ardă-l focul să mi-l ardă. EMINESCU, L. P. 147. Acolo îmi străpunse vederile lumina flăcărilor de niște mangale de tombac poleit. ODOBESCU, S. I 292. – Variantă: tumbac (FILIMON, C. 151) s. n.
4. [DN] TOMBAC s.n. Aliaj de cupru și zinc. [Var. tumbac s.n. / < fr. tombac].
5. [MDN '00] TOMBAC s. n. aliaj de cupru și zinc, de culoarea aurului, folosit sub formă de sârme, table etc. (< fr. tombac)
6. [Scriban] tombác, V. tumbac.
7. [DEX '09] TUMBAC s. n. v. tombac.
8. [MDA2] tumbac sn vz tombac1
9. [DN] TUMBAC s.n. v. tombac.
10. [Șăineanu, ed. VI] tumbac n. aramă galbenă: cu toiag de liliac, cu mătănii de tumbac POP. [Turc. TUMBAK].
11. [Scriban] 2) tumbác n., pl. urĭ (turc. tumbak, it. tombacco, fr. tombac, d. malaĭezu tambaga, aramă). Vechĭ. Alamă. – Azĭ (după fr.) tombac.
12. [Scriban] 1) tumbác și tumbéchĭ n., pl. urĭ (turc. tumbak, bobiță). Vechĭ. Abanos, lemn negru: cu toĭag de liliac și mătăniĭ de tumbac (P. P.).
13. [DOOM 3] tombac s. n.
14. [DOOM 2] tombac s. n.
15. [DER] tumbac s. m. – Bronz. – Var. tombac. Mr. tumbachi. Tc. tumbak (Șeineanu, II, 368), cf. sp. tumbaga.
16. [DAR] tumbac, tumbacuri, s.n. (înv.) 1. abanos, lemn negru. 2. alamă; tombac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL