1. [DLRLC] TUMĂNIT, -Ă, tumăniți, -te, adj. (Regional) Zăpăcit, prostit, năucit. De cînd s-a dat în dragoste cu fata, umblă tumănit de cap pe toate drumurile. PAMFILE, VĂZD. 179.
2. [DLRM] TUMĂNIT, -Ă, tumăniți, -te, adj. (Reg.) Zăpăcit, prostit, năucit. – V. tumăni.
3. [MDA2] tomăni v vz tumăni
4. [MDA2] tomoni v vz tumăni
5. [MDA2] tumăni [At: DR. II, 762 / V: (îrg) tom~, tomoni / Pzi: ~nesc / E: ucr туманити] (Reg) 1-2 vtr A (se) zăpăci. 3 vt A prosti pe cineva.
6. [DLRLC] TUMĂNI, tumănesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A prosti, a zăpăci. Ai rătăcit pe-un loc zis necurat... Nu te-o tumănit? I. CR. IV 251.
7. [DLRM] TUMĂNI, tumănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prosti, a zăpăci pe cineva. – Ucr. tumanity.
8. [Scriban] tomănésc, V. tumănesc.
9. [Scriban] tumănésc v. tr. (rut. tumaniti, a tumăni, d. tuman, negură, om prost). Est (Neam. Rom. Lit. 7, 1182, și Panf. Văzduhul, 179). Zăpăcesc, amețesc, amăgesc. – În Dac. 2, 762, to-. V. ademenesc.
10. [DAR] tumăni, tumănesc, vb. IV (reg.) a zăpăci, a ameți, a amăgi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL