1. [MDA2] tulnici1 vr [At: VISSARION, B. 126 / Pzi: ~cesc / E: tulnic3] (Mun) A se zăpăci.
2. [DLRLC] TULNICI, tulnicesc, vb. IV. Refl. A avea mintea tulburată, a deveni tulnic; a se năuci, a se buimăci. Stăpînul meu e nebun!... Bucătarul acesta e un tîlhar și jumătate; eu, un biet rob cinstit și în primejdie să mă tulnicesc și eu. VISSARION, B. 126.
3. [DLRM] TULNICI, tulnicesc, vb. IV. Refl. A deveni tulnic, a se zăpăci, a se năuci, a se buimăci. – Din tulnic2.
4. [MDA2] tulnic3, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf tul2] (D. persoane) 1 (Mun) Care este nebun Si: smintit, țicnit. 2 (Mun) Care este zăpăcit Si: (pfm) aiurit, năuc, (reg) tulnicit. 3 (Reg) Amețit de băutură Si: beat.
5. [DLRLC] TULNIC2, -Ă, tulnici, -e, adj. Cu capul tulburat; zăpăcit, năuc.
6. [DLRM] TULNIC2, -Ă, tulnici, -ce, adj. Cu capul tulburat; zăpăcit, năuc.
7. [Scriban] 2) túlnic, -ă adj. (mrom. tul, zăpăcit). Munt. vest. Zăpăcit. V. turlac și troĭnic 2.
8. [DAR] tulnic, tulnică, tulnici, tulnice, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL