1. [DEX '09] TULNIC, tulnice, s. n. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu buciumul, folosit în Munții Apuseni; p. gener. bucium. – Et. nec.
2. [MDA2] tulnic3, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf tul2] (D. persoane) 1 (Mun) Care este nebun Si: smintit, țicnit. 2 (Mun) Care este zăpăcit Si: (pfm) aiurit, năuc, (reg) tulnicit. 3 (Reg) Amețit de băutură Si: beat.
3. [MDA2] tulnic2 sn [At: PAMFILE, VĂZD. 107 / Pl: ~ice / E: nct] (Buc) Vreme neguroasă.
4. [MDA2] tulnic1 sn [At: (cca 1661-1665) ap. D. BOGDAN, GL. 112 / V: (reg) ~nec / Pl: ~ice, (reg) ~ici sm / E: nct] 1 Vechi instrument muzical popular de suflat, în formă de tub conic, lung aproximativ de 2 m, făcut din lemn sau din coajă de tei, folosit pentru chemări, semnale etc. Si: bucium. 2 (Reg; pex) Corn de vânătoare.
5. [DEX '98] TULNIC, tulnice, s. n. Vechi instrument muzical de suflat popular, asemănător cu buciumul; p. gener. bucium. – Et. nec.
6. [DLRLC] TULNIC1, tulnice, s. n. Instrument de suflat, asemănător cu buciumul. Tulnice-adînci, Cheamă la sfintele jocuri Pe naltele stînci. BENIUC, V. 115. [Moții] au născocit tulnicul și fluierul pentru a-și spune jalea, înlocuind cuvintele. BOGZA, Ț. 26. Veneau păcurarii cu tulnice-n mîni. COȘBUC, P. II 204.
7. [DLRLC] TULNIC2, -Ă, tulnici, -e, adj. Cu capul tulburat; zăpăcit, năuc.
8. [DLRM] TULNIC1, tulnice, s. n. Instrument de suflat asemănător cu buciumul.
9. [DLRM] TULNIC2, -Ă, tulnici, -ce, adj. Cu capul tulburat; zăpăcit, năuc.
10. [Șăineanu, ed. VI] tulnic n. instrument de muzică obișnuit de Românii din Munții apuseni ai Ardealului [Origină necunoscută].
11. [Scriban] 1) túlnic n., pl. e (cp. cu bg. dulec, ibric cu botu ca țeava, dulica, rît; rut. duló, cimpoĭ; rus. duló, gură de tun, dúlínyĭ, de gură de tun, dúlĭce, îmbucătură de trompetă). Trans. Munt. Bucĭum: răsunetu plin al tulnicelor războĭnice (Goga, VR. 2, 12, 380).
12. [Scriban] 2) túlnic, -ă adj. (mrom. tul, zăpăcit). Munt. vest. Zăpăcit. V. turlac și troĭnic 2.
13. [MDA2] tulnec sn vz tulnic1
14. [DOOM 3] tulnic s. n., pl. tulnice
15. [DOOM 2] tulnic s. n., pl. tulnice
16. [DTM] tulnic v. bucium.
17. [DAR] tulnic, tulnică, tulnici, tulnice, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL