1. [DEX '09] TULIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. – Din fr. thulium.
2. [MDA2] tuliu sn [At: CADE / V: (înv) ~m (S: thu~) / E: fr thulium] Element chimic care face parte din grupul pământurilor rare.
3. [DLRLC] TULIU s. n. Element din seria pămînturilor rare.
4. [DN] TULIU s.n. Element din familia pămînturilor rare. [Pron. -liu. / < fr. thulium].
5. [MDN '00] TULIU s. n. element metalic din grupa lantanidelor. (< fr. thalium)
6. [Scriban] *túliŭ n. (lat. științific thulium). Chim. Un corp care pare a nu fi simplu, cum se credea.
7. [MDA2] tulium sn vz tuliu
8. [Șăineanu, ed. VI] Serviu-Tuliu m. al saselea rege al Romei (578-554 a. Cr.).
9. [DOOM 3] tuliu [liu pron. lĭu] s. n., art. tuliul; simb. Tm
10. [DOOM 2] tuliu [liu pron. lĭu] s. n., art. tuliul; simb. Tm
11. [MDO] tuliu
12. [DE] TÚLIU (< fr. {i}; n. pr. lat. Thule, ținut în nordul extrem al Europei) s. n. Element chimic (Tm; nr. at. 69, m. at. 168,93) din grupa lantanoidelor. A fost descoperit (1879) și numit astfel de chimistul suedez Per Theodor Cleve (1840-1905).
13. [DE] Tm, simbol chimic pentru tuliu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL