1. [Onomastic] Tulb/an, -ă, -u v. Tolbă 2-4.
2. [DLRLV] TULBĂ s.f. (Mold.) Traistă, desagi. A: Calasir, tulba Haricliei înfâșurîndu-o cu niște piei roase, ca cum ar fi fost vreo altă sarcină, o purta pieziș preste umere. I, 9v. Aicea Calasir s-au culcat puind capul preste tulbă, iar Haricliia au șezut făcînd traista scaon. I,11r. // B: cf. ST. LEX., 305. Etimologie: ucr. torba. Vezi și tulbiță. Cf. straiță, tisug.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL