1. [MDA2] tuigiu sm [At: (a. 1859) URICARIUL V, 171 / V: (înv) ~iungiu / Pl: ~ii / E: tc tuğcu] (Înv) 1 Persoană care confecționa tuiuri3 (1, 3). 2 (Îf tuiungiu) Copil de casă.
2. [Scriban] tuigíŭ m. (turc. tuyct). Doc. Făcător de tuĭurĭ.
3. [MDA2] tuiungiu sm vz tuigiu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL