1. [DEX '09] ȚUICULIȚĂ, țuiculițe, s. f. Diminutiv al lui țuică; țuiculeană. – Țuică + suf. -uliță.
2. [MDA2] țuiculiță sf [At: SEBASTIAN, T. 196 / Pl: ~țe / E: țuică1 + -uliță] 1-2 (Șhp) Țuică1 (1) (în cantitate mică) Si: (fam) țuiculeană (1-2), țuicușoară (1-2). 3-4 (Șhp) Țuică1 (1) (bună, gustoasă) Si: (fam) țuiculeană (3-4), țuicușoară (3-4).
3. [DLRLC] ȚUICULIȚĂ, țuiculițe, s. f. Diminutiv al lui țuică; porție de țuică (cît încape într-un pahar). Nu te vede omul la cafenea sau la o grădină, sau la bodegă. Să mai iei o țuiculiță. Să mai schimbi o vorbă. SEBASTIAN, T. 196.
4. [DOOM 3] țuiculiță s. f., g.-d. art. țuiculiței; pl. țuiculițe
5. [DOOM 2] țuiculiță s. f., g.-d. art. țuiculiței; pl. țuiculițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL