1. [DEX '09] ȚUICUI, țuicuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se țuicări. – Țuică + suf. -ui.
2. [MDA2] țuicui vr [At: DM / Pzi: ~esc / E: țuică1 + -ui] (Fam) A se țuicări (1).
3. [DEX '98] ȚUICUI, țuicuiesc, vb. IV. Refl. A se țuicări. – Țuică + suf. -ui.
4. [DLRLC] ȚUICUI, țuicuiesc, vb. IV. Refl. reciproc. A se țuicări.
5. [DOOM 3] țuicui (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă țuicuiesc, 3 sg. se țuicuiește, imperf. 1 sg. mă țuicuiam; conj. prez. 1 sg. să mă țuicuiesc, 3 să se țuicuiască; imper. 2 sg. afirm. țuicuiește-te; ger. țuicuindu-mă
6. [DOOM 2] !țuicui (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă țuicuiesc, imperf. 3 sg. se țuicuia; conj. prez. 3 să se țuicuiască
7. [Argou] țuicui, țuicuiesc v. r. a bea țuică
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL