1. [DEX '09] ȚUICĂREALĂ, țuicăreli, s. f. (Fam.) Faptul de a se țuicări; țuicuială. – Țuicări + suf. -eală.
2. [MDA2] țuicăreală sf [At: M. I. CARAGIALE, C. 98 / Pl: ~eli / E: țuicări + -eală] (Fam) Băut de țuică1 (1) împreună cu ceva Si: (fam) țuicuială.
3. [DEX '98] ȚUICĂREALĂ, țuicăreli, s. f. Faptul de a se țuicări; țuicuială. – Țuicări + suf. -eală.
4. [DLRLC] ȚUICĂREALĂ, țuicăreli, s. f. Faptul de a bea, de a se cinsti cu țuică; chef cu țuică. Ce anume rîvnea n-aș fi bănuit dacă... la o țuicăreală mai prelungită în doi... nu mi-ar fi spus el singur. M. I. CARAGIALE, C. 98.
5. [DOOM 3] țuicăreală (fam.) s. f., g.-d. art. țuicărelii; pl. țuicăreli
6. [DOOM 2] țuicăreală (fam.) s. f., g.-d. art. țuicărelii; pl. țuicăreli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL