1. [MDA2] țucsui [At: ISPIRESCU, U. 103 / V: ~cșui / Pzi: ~esc / E: ns cf bg цукам] (Reg) 1 vi A bea băuturi alcoolice. 2 vr A se îmbăta.
2. [MDA2] țucșui v vz țucsui
3. [DLRLC] ȚUCSUI, țucsuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A bea; a trage la măsea. Oamenii pe-atunci dădeau în gropi de proști ce erau. Pînă și a țucsui sau a trage la mustață... tot un zeu trebui să-i învețe. ISPIRESCU, U. 103. – Variantă: țugsui vb. IV.
4. [DLRLC] ȚUGSUI vb. IV v. țucsui.
5. [DLRM] ȚUCSUI, țucsuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A bea, a chefui. – Comp. bg. cukam.
6. [Șăineanu, ed. VI] țucsuì v. fam. a trage la măsea, a bea mult. [Origină necunoscută].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL