1. [MDN '00] TUBI-/TUBULI-/TUBULO- elem. „tub”. (< fr., engl. tubi-, tubuli-, tubulo-, cf. lat. tubus, tubulus)
2. [MDN '00] TUBULI- elem. tubi-.
3. [MDN '00] TUBULO- elem. tubi-.
4. [DETS] TUBI- „tub, tubular”. ◊ L. tubus „conduct, tub” > fr. tubi-, engl. id. > rom. tubi-. □ ~col (v. -col1), adj., (despre viermi, păianjeni) care locuiește într-un tub; ~flore (v. -flor), s. f. pl., ordin de plante dicotiledonate și erbacee, cu flori tubulare; sin. tubuliflore; ~form (v. -form), adj., în formă de tub; sin. tubuliform; ~pore (v. -por), s. n. pl., gen de coralieri care prezintă un polipier calcaros, format din tuburi juxtapuse.
5. [DETS] TUBULI- „țeavă, tub, tubular”. ◊ L. tubulus „tub mic” > fr. tubuli-, engl. id. > rom. tubuli-. □ ~fere (v. -fer), s. n. pl., subordin de insecte tizanoptere, la care ultimul segment abdominal este în formă de tub; ~flore (v. -flor), s. f. pl., tubiflore*; ~form (v. -form), adj., tubiform*.
6. [DETS] TUBULO- „tub, tubular”. ◊ L. tubulum „tub mic” > fr. tubulo-, engl. id. > rom. tubulo-. □ ~displazie (v. -dis-, v. -plazie), s. f., nefropatie a epiteliului tubular, caracterizată prin leziuni histologice sau biochimice; ~patie (v. -patie), s. f., nefropatie tubulară; ~rexie (v. -rexie), s. f., leziune tubulară, circumscrisă, caracteristică rinichiului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL