1. [DEX '09] TRUPUȘOR, trupușoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui trup. [Var.: trupșor s. n.] – Trup + suf. -ușor.
2. [MDA2] trupușor sn [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~pș~ / Pl: ~oare / E: trup + -ușor] 1-2 (Pop; șhp) Trup (1) (mic) Si: (pop) trupiță2 (1-2), trupșorel (1-2), trupuleț (1-2), trupurel (1-2), trupuț (1-2).
3. [DLRLC] TRUPUȘOR, trupușoare, s. n. (Și în forma trupșor) Diminutiv al lui trup (I 1). Copilul dormea în pragul ușii cu capul la umbră și cu trupșorul strîns în scutece. GALACTION, O. I 160. Ține strîns la piept trupșorul cald al copilașului, care încă nu vorbește decît cu greutate, dar pricepe orice. CAMIL PETRESCU, O. I 11. Cît de dulce mi-ești cînd tremuri și te strîngi de mine, cînd Ți se mlădie de pieptu-mi trupușorul tău plăpînd. DAVILA, V. V. 24. Zidul rău mă strînge, Trupușoru-mi frînge. ALECSANDRI, P. P. 190. – Variantă: trupșor s. n.
4. [DEX '09] TRUPȘOR s. n. v. trupușor.
5. [MDA2] trupșor sn vz trupușor
6. [DOOM 3] trupușor s. n., pl. trupușoare
7. [DOOM 2] trupușor (pop.) s. n., pl. trupușoare
8. [IVO-III] trupșor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL