1. [DEX '09] TRUDIT, -Ă, trudiți, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Foarte obosit; ostenit peste măsură; extenuat. ♦ Care exprimă, trădează o mare oboseală. – V. trudi.
2. [MDA2] trudit, ~ă [At: VARLAAM, C. 45 / Pl: ~iți, ~e / E: trudi] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) foarte obosită Si: extenuat, ostenit. 3 a (Pop) Care exprimă o mare oboseală Si: (pop) trudnic (4). 4-5 smf, a (Pop) (Persoană) supusă la eforturi, la munci grele Si: muncit, (pop) trudnic (2-3). 6 a (Pop; rar; în forma negativă; îlav) Pe netrudite Fără efort. 7 a (Pop) Supus la necazuri și la încercări grele Si: chinuit, (pop) trudnic (5), (înv) trudos (2). 8 a (Reg; d. ființe) Care este nerezistent Si: slab, plăpând.
3. [DLRLC] TRUDIT, -Ă, trudiți, -te, adj. Foarte obosit; ostenit din cale-afară. Ospătaseră puțintel, ș-acuma trupurile trudite ar fi cerut hodină. SADOVEANU, O. VII 63. Trudit apoi m-am așezat pe-o stîncă, La capătul călătoriei mele Se deschidea prăpastia adîncă. TOPÎRCEANU, B. 87. Se vede cum vine Carul cu boii trudiți, pe culme, și scîrțîie carul. COȘBUC, P. II 63. Foarte trudit, omul își încolăcește brațele pe masă și-și așază pe dînsele capul. CARAGIALE, O. I 286. ◊ (Substantivat) Spre cei trudiți cu boare eu mă plec. COȘBUC, P. I 289. ♦ Care exprimă oboseală, trudă. Lăsînd cu lene o căutătură trudită și întunecată peste tot ce-i cădea-n preajmă. VLAHUȚĂ, N. 127. Nu s-auzea decît suflarea trudită a bolnavului. id. O. A. II 40. ♦ Chinuit, supus la tot felul de necazuri și încercări, obosit, ostenit. La voi aleargă totdeauna Truditu-mi suflet să se-nchine. GOGA, P. 8. Cel mai mîhnit suflet în trupul cel mai trudit. CARAGIALE, O. III 234. ◊ (Substantivat) N-or mai jeli trudiții la praguri boierești: Ăst an la fiecare din ei belșugul bate... Cu maldăre de soare în suflet și-n ferești. DEȘLIU, G. 49.
4. [DEX '09] TRUDI, trudesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se căzni, a se chinui. ♦ Tranz. (Înv. și pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din sl. truditi.
5. [MDA2] strudi v vz trudi
6. [MDA2] trudi [At: PSALT. HUR. 11274 / V: (îvr) st~ / Pzi: ~desc / E: slv троудити сѧ] 1-2 vir (Pop) A munci (din greu) Si: (reg) a roboti. 3-4 vir (Pop) A-și da silința Si: a se strădui, (îvp) a se osteni. 5 vt (Pop) A supune la un efort Si: a obosi. 6 vr (Îvp) A suferi imens Si: a se chinui, (pop) a se căzni, a se munci. 1 vrim (Reg; îe) Se ~dește de ploaie Se pregătește îndelung de ploaie. 8-9 vir (Pop) A se lupta din greu (la naștere, în ceasul morții). 10 vr (Pop; îe) A se ~ de facere (sau de naștere) A fi în durerile nașterii. 11 vt (Îvp) A supune la chinuri, la torturi Si: a căzni, a chinui, a schingiui, a tortura1 (1). 12 vt (Pop) A pricinui cuiva suferințe morale. 13 vt (Pop) A supăra pe cineva Si: a necăji.
7. [DLRLC] TRUDI, trudesc, vb. IV. Intranz. și refl. 1. A face eforturi susținute pentru a îndeplini ceva, a munci din greu, a-și da osteneala; a se sili, a se osteni. Trudesc oamenii și asudă sînge. DUMITRIU, N. 11. Lucrătorii... se trudeau îndoiți de șale și tot scăpau din mînă pieile vîscoase și ude. CAMIL PETRESCU, O. I 453. Trudește, făcătorule de bine, Veni-vor, roiuri, alții după tine Și vor culege rodul – bogăția. VLAHUȚĂ, O. AL. 26. Gazda mare se gîndește, Săracul se tot trudește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 414. ◊ (Urmat de o propoziție finală) Copilul se trudi nebunește, din răsputeri, să-l smulgă de acolo, să-l scuture. DUMITRIU, N. 151. El se trudea să facă productiv talentul ce-i fusese încredințat. GALACTION, O. I 191. Stroe Vardaru se trudea să-și deschidă loc de trecere. C. PETRESCU, A. R. 61. ◊ Tranz. Ne trudim ciolanele să nu se deprindă cu lenea. DELAVRANCEA, O. II 193. 2. A se chinui, a se căzni, a obosi muncind. Cît am trudit, cît am muncit Și... nimic n-am folosit. MACEDONSKI, O. I 38. Plîngeți omul ce-n amiază, Cînd mai tare luminează, Întuneric întîlnește Și-n durere se trudește. BELDICEANU, P. 109. ♦ Tranz. A supune la chinuri, la torturi; a chinui, a tortura, a munci. Îl luară din nou la tărbăceală... Îl mai fățuiră, îl mai trudiră. ISPIRESCU, L. 108. Cu nouă bice le bătea, le bătea și le trudea pînă fierea le crepa. ȘEZ. IV 157. ◊ Fig. O trudea vreo taină Și-ar fi vrut s-o spuie Și, de multă trudă, n-a vorbit de loc. S-a culcat în urmă supărată foc. COȘBUC, P. I 245.
8. [Șăineanu, ed. VI] trudì v. 1. a obosi mult; 2. a-și încorda puterile; 3. fig. a se chinui. [Slav. TRUDITI].
9. [Scriban] trudésc v. tr. (vsl. truditi, a trudi, truditi sen, a se trudi; sîrb. truditi, a trudi; rus. truditĭ, a lua în rîs). Ostenesc tare, chinuĭesc: nu maĭ trudi caiĭ la deal! V. refl. Mult m’am trudit pîn’am ajuns aicĭ.
10. [DOOM 3] trudi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trudesc, 3 sg. trudește, imperf. 1 trudeam; conj. prez. 1 sg. să trudesc, 3 să trudească
11. [DOOM 2] trudi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trudesc, imperf. 3 sg. trudea; conj. prez. 3 să trudească
12. [DRAM 2021] trudít, -ă, trudiți, -te, adj. 1. Obosit, extenuat: „Seara abia a așteptat să se hodinească în coliba ei, așa era de trudită” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 117). 2. Muncit. – Din trudi.
13. [DRAM 2021] trudí, trudesc, v.i.r. A munci din greu, a se osteni: „Că de când trudesc cu voi / Da'-s mai albu decât voi” (Papahagi, 1925: 238). – Din sl. truditi (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
14. [DRAM 2015] trudi, trudesc, vb. intranz., refl. – A munci din greu, a se osteni: „Că de când trudesc cu voi / Da’-s mai albu decât voi” (Papahagi, 1925: 238). – Din sl. truditi (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
15. [DRAM] trudi, trudesc, vb. intranz. și refl. – A munci din greu, a depune efort; a se osteni: „Că de când trudesc cu voi / Da’-s mai albu decât voi” (Papahagi 1925: 238). – Din sl. truditi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL