1. [DEX '09] TROTINETĂ, trotinete, s. f. Mic vehicul pentru copii, compus dintr-o scândură dreptunghiulară montată pe două roți și articulată cu o bară perpendiculară pe ea, servind ca bară de direcție, și care se pune în mișcare prin împingerea cu un picior. – Din fr. trottinette.
2. [MDA2] trotinetă sf [At: IORDAN, L. R. A. 175 / Pl: ~te / E: fr trottinette] Mic vehicul pentru copii, constând dintr-o scândură dreptunghiulară montată pe două roți și articulată cu o bară perpendiculară pe ea, servind ca bară de direcție, și care se pune în mișcare prin împingerea cu un picior.
3. [DLRLC] TROTINETĂ, trotinete, s. f. Jucărie compusă dintr-o scîndură dreptunghiulară așezată pe două roți (dintre care cea din față are un dispozitiv de direcție) și pe care se poate ține în echilibru un copil, punînd-o în mișcare prin împingerea cu un picior.
4. [DN] TROTINETĂ s.f. Jucărie formată dintr-o scîndură așezată pe două roți, cu un dispozitiv de direcție în față și care se pune în mișcare prin împingerea cu un picior. [< fr. trottinette].
5. [MDN '00] TROTINETĂ s. f. jucărie dintr-o scândură pe două roți, cu un dispozitiv de direcție în față, care se pune în mișcare prin împingerea cu un picior. (< fr. trottinette)
6. [DOOM 3] trotinetă s. f., g.-d. art. trotinetei; pl. trotinete
7. [DOOM 2] trotinetă s. f., g.-d. art. trotinetei; pl. trotinete
8. [Argou] trotinetă, trotinete s. f. (glum.) mijloc de transport în comun.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL