1. [DEX '09] TROSNITURĂ, trosnituri, s. f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesnește, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet – Trosni + suf. -tură.
2. [MDA2] trosnitură sf [At: POLIZU / V: (reg) trăs~ / S și: (înv) ~ozn~ / Pl: ~ri / E: trosni1 + -(i)tură] 1 Zgomot specific produs de un obiect când crapă, când plesnește, când este rupt sau lovit Si: pârâit, părăitură, pocnitură, trosnet1 (1), (îvr) trosneală (1), (rar) trosnire (1), (reg)pârpăit, troscot2 (1). 2 Detunătură (de armă) Si: trosnet1 (3), (rar) trosnire (2).
3. [DEX '98] TROSNITURĂ, trosnituri, s. f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesnește, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet. – Trosni + suf. -tură.
4. [DLRLC] TROSNITURĂ, trosnituri, s. f. Zgomot produs de un obiect cînd crapă, cînd plesnește, cînd este rupt, lovit; pocnitură, pîrîitură, trosnet. Printre trosniturile bîrnelor și ale acoperișurilor, s-auzeau răcnete și împușcături. CAMILAR, N. I 178. În tăcerea grea parcă se auzeau trosniturile flăcărilor ce se răsuceau și se zvîrcoleau pe bolta cerească. REBREANU, R. II 106. Un zgomot s-auzi, o trosnitură care cu nimic nu se poate compara. CARAGIALE, S. 140.
5. [MDA2] trăsnitură2 sf vz trosnitură
6. [DOOM 3] trosnitură s. f., g.-d. art. trosniturii; pl. trosnituri
7. [DOOM 2] trosnitură s. f., g.-d. art. trosniturii; pl. trosnituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL