1. [DEX '09] TRONIȘOR, tronișoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui tron2. – Tron2 + suf. -ișor.
2. [MDA2] tronișor sn [At: (a. 1803) CAT. MAN. I, 373 / Pl: ~oare / E: tron2 + -ișor] (Pop; șhp) 1-2 Ladă (mică) Si: (reg) troneci (1-2). 3-4 Sicriu (mic) Si: (pop) tronuleț (1-2).
3. [DEX '98] TRONIȘOR, tronișoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui tron2. – Tron2 + suf. -ișor.
4. [DLRLC] TRONIȘOR, tronișoare, s. n. Diminutiv al lui tron2. Promoteu... punea mîna pe aceste răutăți și le închidea într-un tronișor. ISPIRESCU, U. 85.
5. [DOOM 3] tronișor (pop.) s. n., pl. tronișoare
6. [DOOM 2] tronișor (pop.) s. n., pl. tronișoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL