1. [MDA2] tronf sn [At: KLEIN, D. 441 / V: (reg) ~oamf, ~oanf ~omf, ~ompf / Pl: ~uri / E: mg tromf, ger Trumpf] (Trs) 1 (La jocul de cărți) Atu (1). 2 (Înv) Acont (1).
2. [Scriban] tronf n., pl. urĭ (ung. tromf, d. germ. trumpf, fr. triomphe, atu, d. lat triumphus, triunf). Trans.? La jocu de cărțĭ, coz, atu. – Fals tromf.
3. [MDA2] troamf sn vz tronf
4. [MDA2] troanf sn vz tronf
5. [MDA2] tromf sn vz tronf
6. [MDA2] trompf sn vz tronf
7. [Șăineanu, ed. VI] tromf n. atù (în jocul de cărți). [Ung. TROMF (din nemț. Trumpf)].
8. [Scriban] tromf, V. tronf.
9. [DRAM 2021] tronf, tronfuri, s.n. (reg.) Atu (la cărțile de joc). – Din magh. tromf, germ. Trumpf (MDA).
10. [DRAM 2015] tronf, tronfuri, s.n. – (reg.) Atu (la cărțile de joc). – Din magh. tromf, germ. Trumpf (MDA).
11. [DRAM] tronf, – uri, s.n. – Atu (la cărțile de joc). – Din magh. tromf (< germ. Trumpf).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL