1. [DEX '09] TRONCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: troncot s. n.] – Tronc + suf. -ăt.
2. [MDA2] troncăt sn [At: ALECSANDRI, P. III, 238 / V: (reg) ~cot / Pl: ~e / E: tronc1 + -ăt] (Pop) Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. Si: (pop) huruit.
3. [DLRLC] TRONCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul; troncănire, izbitură, huruit. Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani în rostogol Nu-ngrozesc ca urieșul ce s-arată... cu pieptul gol. ALECSANDRI, P. III 44.
4. [Șăineanu, ed. VI] troncăt n. cădere sgomotoasă: troncătul de bolovani AL. [V. tronc!].
5. [DEX '09] TRONCOT s. n. v. troncăt.
6. [MDA2] troncot sn vz troncăt
7. [DOOM 3] troncăt s. n., pl. troncăte
8. [DOOM 2] troncăt s. n., pl. troncăte
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL