1. [MDA2] troncatură sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr troncature] Înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă.
2. [DN] TRONCATURĂ s.f. Înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. [< fr. troncature].
3. [MDN '00] TRONCATURĂ s. f. înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. (< fr. troncature)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL