Definiție și ce înseamnă troncatură

1. [MDA2] troncatură sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr troncature] Înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă.

2. [DN] TRONCATURĂ s.f. Înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. [< fr. troncature].

3. [MDN '00] TRONCATURĂ s. f. înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. (< fr. troncature)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TROMPETAȘ, trompetași, s. m. (Înv.) Trompetist. – Trompetă + suf. -aș. 2. […]
1. [DEX '09] TROMPETIST, trompetiști, s. m. Persoană care cântă la trompetă; trompet, trompetaș, trâmbițaș, […]
[DTM] trompette à clefs (cuv. fr.) v. trompetă cu clape. Sursă: DEX online sub licență […]
1. [DEX '09] TROMPĂ, trompe, s. f. 1. Excrescență cărnoasă în formă de tub, care […]
1. [DEX '09] TRONCA-TRONCA interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de două obiecte care se […]
1. [DEX '09] TRONCA-TRONCA interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de două obiecte care se […]
1. [DEX '09] TRONCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea […]
[MDN '00] TRONCULAR, -Ă adj. referitor la un trunchi nervos sau de vase limfatice. (< […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro