1. [DEX '09] TROLEIBUZ, troleibuze, s. n. Vehicul rutier de transport în comun, cu tracțiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu; troleu (2). – Din fr. trolleybus.
2. [MDA2] troleibuz sn [At: CĂLINESCU, L. L. 27 / V: (reg) ~lib~ / S și: (îvr) ~eyb~, ~us / Pl: ~e / E: fr trolleybus, eg trolley bus] Vehicul rutier de transport urban în comun, cu tracțiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu (1) Si: (imp) troleu (2).
3. [DN] TROLEIBUZ s.n. Vehicul cu tracțiune electrică, care circulă fără șine, folosit pentru transportul în comun al călătorilor. [Pron. -lei-buz. / < fr., engl. trolleybus].
4. [MDN '00] TROLEIBUZ s. n. vehicul rutier cu tracțiune electrică, fără șine, pentru transportul în comun. (< fr. trolleybus)
5. [MDA2] trolibuz sn vz troleibuz
6. [DLRLC] TROLEIBUS, troleibuse, s. n. Vehicul pentru transportul în comun al călătorilor, asemănător cu autobusul, pus în mișcare de un curent electric, pe care îl primește printr-un troleu de la două fire aeriene. Încă un foșnet caracterizează viața orașului: abia perceptibila alunecare a troleibuselor în lungul marilor bulevarde. BOGZA, M. S. 127. Înaintăm, nu fără emoție, prin furnicarul acesta de lume, care aleargă, aleargă, o dată cu tramvaiele, cu autobusele, cu troleibusele. SAHIA, U.R.S.S. 15.
7. [DOOM 3] troleibuz s. n., pl. troleibuze
8. [DOOM 2] troleibuz s. n., pl. troleibuze
9. [MDO] troleibus, pl. troleibuse
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL