1. [MDA2] troinici vi [At: DR. IV, 750 / Pzi: ~cesc / E: troinic2] (Reg) 1 A suferi de o boală grea Si: a boli. 2 A fi buimăcit din cauza bolii.
2. [DLRLC] TROINICI, troinicesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A zăcea greu bolnav, a fi toropit de boală; a boli.
3. [DLRM] TROINICI, troinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea greu bolnav; a boli. – Din troinic.
4. [MDA2] troinic1 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ice / E: rs тройник] (Mol) Sfoară foarte groasă.
5. [MDA2] troinic2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] 1 (Reg) Care suferă de o boală grea. 2 (Reg) Buimăcit de boală. 3 (Îvr; îs) Somn ~ Somn adânc.
6. [DLRLC] TROINIC, – Ă, troinici, -e, adj. (Regional) Toropit de boală, buimăcit. Tare mi-i bolnav băietul. Stă troinic de-o bucată de vreme. CONTEMPORANUL, VI 291. Cînd boala se arată, copiii ard, sînt troinici, bîiguiesc, țipă. ȘEZ. I 255.
7. [DLRM] TROINIC, -Ă, troinici, -ce, adj. (Reg.) Care este cuprins de o boală grea; toropit, buimăcit de boală.
8. [Scriban] 2) tróĭnic, -ă adj. (cp. cu tulnic 2). Nord. Turlac, zăpăcit, năuc, trist: după ce a căzut din nuc, a stat o lună troĭnic (rev. I. Crg. 13, 151). Somn troĭnic, somn adînc: o fură un somn troĭnic.
9. [Scriban] 1) tróĭnic n., pl. e (rus. troĭnik, sfoară în treĭ ițe). Mold. Sfoară foarte groasă (3-4 mm.
10. [DAR] troinic1, troinice, s.n. (reg.) sfoară groasă.
11. [DAR] troinic2, troinică, troinici, troinice, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL