1. [DEX '09] TRUFANDA, trufandale, s. f. Cel dintâi fruct sau rod al pământului dintr-o producție anuală; p. ext. produs alimentar (mai ales fruct sau legumă) care apare pe piață mai înainte de timpul normal în care trebuie să apară. – Din tc. turfanda.
2. [MDA2] trufanda [At: COSTINESCU / V: (reg) trofon~ / Pl: ~le / E: tc turfanda] 1 sf Cei dintâi fruct sau rod al pământului dintr-o producție anuală. 2 sf (Pex) Produs alimentar (mai ales fruct sau legumă) care apare pe piață mai înainte de timpul normal în care trebuie să apară. 3 a (Mun) Mândru. 4-5 sf, a (Mol; Mun; pan; șîs caș ~) (Caș) preparat din cel dintâi lapte muls de la oi. 6 sf (Reg; fig) Prinos.
3. [DLRLC] TRUFANDA, trufandale, s. f. Cel dintîi rod al pămîntului dintr-o producție anuală; fruct sau zarzavat pus în comerț pentru prima oară în cursul unui an. Jos, în stradă, orașul vuia de trei ceasuri, de cînd au început olteni să strige trufandalele sezonului. C. PETRESCU, A. 377. Domnu Tase le va duce zarzavaturi, trufandale de care nu prea se găsesc prin Slatina. BASSARABESCU, V. 42. Dacă acel om este lacom din fire și mai ales dacă are gusturi răsfățate, el o să se tot plîngă că nu i-ai dat mezelicuri și trufandale, prăjituri și zaharicale. ODOBESCU, S. III 39.
4. [Șăineanu, ed. VI] trufandà f. 1. pârga roadelor: le mâncă cu multă poftă ca pe niște trufandale ISP.; 2. fig. (și ironic) prinos. [Turc. TURFANDA (lit. lucru nou, noutate)].
5. [Scriban] trufandá (turc. turfanda, tru- și tro-, pers. türfende, d. ar. türfe, noutate). Pîrga roadelor, primele roade ale anuluĭ: mîncăcĭoșiĭ umblă după trufandale. – În Meh. trofanda.
6. [MDA2] trofonda sf vz trufanda
7. [Scriban] trofondá, V. trufanda.
8. [DOOM 3] trufanda s. f., art. trufandaua, g.-d. art. trufandalei; pl. trufandale
9. [DOOM 2] trufanda s. f., art. trufandaua, g.-d. art. trufandalei; pl. trufandale, art. trufandalele
10. [DER] trufanda (-ale), s. f. – Primele produse ale cîmpului care ies la vînzare. – Mr. trufanda. Tc. trufanda (Șeineanu, II, 365; Ronzevalle 116), cf. ngr. τρο(υ)φαντά (Gáldi 263), bg. turfanda.
11. [Argou] trufanda, trufandale s. f. 1. adolescentă virgină. 2. prostituată tânără / începătoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL