1. [MDA2] trochiță sf [At: SLAVICI, N. I, 42 / V: (reg) ~iț sn / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: troacă + -iță] 1-20 (Reg; șhp) Trocuță (1-20).
2. [DLRLC] TROCHIȚĂ, trochițe, s. f. Diminutiv al lui troacă; albie mică. În umbra unui tei era o trochiță. SLAVICI, N. I 42.
3. [DLRM] TROCHIȚĂ, trochițe, s. f. Diminutiv al lui troacă.
4. [MDA2] trochiț sn vz trochiță
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL