1. [MDA2] troagăr1 sm [At: ALRM SN I h 346 / V: (reg) ~og~ / Pl: ~i / E: mg tróger] (Trs) 1 Hamal. 2 (Pex) Slugă. 3 Om de nimic Si: vagabond.
2. [MDA2] troagăr2 sn [At: T. PAPAHAGI, M. 41 / V: (reg) ~ăn / Pl: ~e / E: ns cf ger Trage] (Mar) 1 Targă (1). 2 Cotigă (1).
3. [MDA2] troagăn sn vz troagăr2
4. [MDA2] trogăr sm vz troagăr1
5. [DAR] troagăr1, troagări, s.m. (reg.) 1. hamal, servitor. 2. om de nimic, vagabond, pușlama.
6. [DAR] troagăr2, troagăre, s.n. (reg.) targă.
7. [DRAM 2021] troágăr, troagăre, s.n. (reg.) 1. Targă. 2. Căruță mare: „Tăt v-o dus cu trenurile / Și napoi cu troagările” (Papahagi, 1925: 203). 3. Sanie joasă, cu tălpi de lemn. – Cf. germ. Träger „purtător, hamal” (MDA).
8. [DRAM 2015] troagăr, troagăre, s.f. – (reg.) 1. Targă. 2. Căruță mare (Lenghel, 1979): „Tăt v-o dus cu trenurile / Și ’napoi cu troagările” (Papahagi, 1925: 203; Vișeu de Jos). – Cf. germ. Träger „purtător, hamal” (MDA).
9. [DRAM] troagăr, -e, s.f. – 1. Targă. 2. Căruță mare (Lenghel 1979): „Tăt v-o dus cu trenurile / Și ’napoi cu troagările” (Papahagi 1925: 203; Vișeu de Jos). – Din germ. Träger „cărăuș, hamal; vehicul”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL