1. [DEX '09] TRITIU s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu număr de masă 3, instabil, folosit în fizica nucleară. – Din fr. tritium.
2. [MDA2] tritiu sn [At: MACAROVICI, CH. 242 / V: ~m / E: fr tritium] Izotop greu al hidrogenului, radioactiv, instabil, cu număr de masă 3, folosit în fizica nucleară.
3. [DN] TRITIU s.n. (Chim.) Izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul format dintr-un proton și doi neutroni. [Pron. -tiu, var. tritium s.n. / < fr. tritium].
4. [MDN '00] TRITIU s. n. izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul dintr-un proton și doi neutroni, prin reacții nucleare. (< fr. tritium)
5. [MDA2] tritium sn vz tritiu
6. [DN] TRITIUM s.n. v. tritiu.
7. [DOOM 3] tritiu [tiu pron. tĭu] s. n., art. tritiul; simb. T
8. [DOOM 2] tritiu [tiu pron. tĭu] s. n., art. tritiul; simb. T
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL