1. [DEX '09] TRISECȚIUNE, trisecțiuni, s. f. Diviziune în trei părți egale. [Pr.: -ți-u-. – Var.: trisecție s. f.] – Din fr. trisection.
2. [MDA2] trisecțiune sf [At: COSTINESCU / P: ~ți-u~ / V: ~ție / Pl: ~ni / E: fr trisection] 1 Împărțire în trei părți egale. 2 (Gmt; îs) ~ția unghiului împărțire a unui unghi, cu rigla negradată și cu compasul, în trei părți egale.
3. [DEX '98] TRISECȚIUNE, trisecțiuni, s. f. Împărțire în trei părți egale. [Pr.: -ți-u-. – Var.: trisecție s. f.] – Din fr. trisection.
4. [DN] TRISECȚIUNE s.f. Împărțire în trei părți egale. ♦ Trisecțiunea unghiului = problemă celebră, pusă în antichitate, privind împărțirea unui unghi cu rigla și compasul în trei părți egale. [Pron. -ți-u-, var. trisecție s.f. / < fr. trisection].
5. [MDN '00] TRISECȚIUNE s. f. împărțire în trei părți egale. ♦ ~a unghiului = problemă, pusă în antichitate, privind împărțirea unui unghi cu rigla și compasul în trei părți egale. (< fr. trisection)
6. [DEX '09] TRISECȚIE s. f. v. trisecțiune.
7. [MDA2] trisecție sf vz trisecțiune
8. [DN] TRISECȚIE s.f. v. trisecțiune.
9. [DOOM 3] trisecțiune (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. trisecțiunii; pl. trisecțiuni
10. [DOOM 2] trisecțiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. trisecțiunii; pl. trisecțiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL