1. [DEX '09] TRIPOD, (1) tripoduri, (2) tripode, s. n. 1. (Înv.) Trepied. 2. (Mar.) Macara de forță alcătuită din trei picioare reunite sus. – Din ngr. tripódi.
2. [MDA2] tripod sn [At: CANTEMIR, IST. 360 / V: (îvr) ~iu / Pl: ~uri, ~e / E: ngr τριπόδι] (Înv) 1 Trepied (1). 2 (Înv; spc) Scaun de bronz cu trei picioare, frumos arcuite, pe care ședea sibila în timpul oracolelor din templul de la Delfi, închinat zeului Apolo. 3 (Mrn) Macara alcătuită din trei picioare reunite la partea de sus.
3. [DEX '98] TRIPOD, tripoduri, s. n. 1. (Înv.) Trepied. 2. (Mar.) Macara de forță alcătuită din trei picioare reunite sus. – Din ngr. tripódi.
4. [DLRLC] TRIPOD, tripoduri, s. n. Trepied. Pe un tripod s-aduce cățuia aurită. EMINESCU, O. IV 415. Apolon rezimat pe un altar... întinzînd o ramură de dafin dasupra unui tripod. ODOBESCU, S. II 192.
5. [DN] TRIPOD s.n. 1. (Ant.) Scaun de bronz cu trei picioare, frumos arcuite, pe care ședea sibila în timpul oracolelor din templul de la Delfi, închinat zeului Apolo. ♦ Trepied. 2. (Mar.) Macara alcătuită din trei picioare reunite la partea de sus. [< fr. tripode].
6. [MDN '00] TRIPOD I. s. n. 1. (ant.) scaun de bronz cu trei picioare, frumos arcuite, pe care ședea Sibila în timpul oracolelor din templul de la Delfi, închinat zeului Apolo. ◊ trepied. 2. (mar.) macara din trei picioare reunite la partea de sus. II. adj. catarg ~ = catarg metalic cu trei picioare, pe unele bastimente moderne. (< fr. tripode)
7. [MDA2] tripodiu sn vz tripod
8. [DOOM 3] tripod2 (scaun; trepied) (înv.) s. n., pl. tripoduri
9. [DOOM 3] tripod1 (macara) s. n., pl. tripode
10. [DOOM 2] tripod2 (macara) s. n., pl. tripode
11. [DOOM 2] tripod1 (scaun, trepied) (înv.) s. n., pl. tripoduri
12. [DER] tripod (-de), s. n. – Trepied, scaun cu trei picioare. Ngr. τριπόδι (Candrea).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL