1. [DEX '09] TRIPLICITATE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi triplu. – Din fr. triplicité.
2. [MDA2] triplicitate sf [At: COSTINESCU / E: fr triplicité] (Liv) 1 Ceea ce este triplu. 2 Număr întreit. 3 Unitate alcătuită din trei părți identice.
3. [DN] TRIPLICITATE s.f. 1. Calitatea de a fi triplu. 2. Număr întreit; ansamblu, unitate alcătuită din trei părți identice. [Cf. fr. triplicité].
4. [MDN '00] TRIPLICITATE s. f. însușirea de a fi triplu. ◊ ipocrizie în cel mai înalt grad. (< fr. triplicité)
5. [DCR2] triplicitate s. f. Ipocrizie, fățărnicie în cel mai înalt grad ◊ „Duplicitatea este un lucru destul de rău, dar X demască [...] o manifestare de triplicitate.” L. 1 XII 66 p. 27 (din triplu, după tipul duplicitate; DN3 – alt sens)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL