1. [MDA2] tripitea sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ele / E: nct] 1 (Mun) Păianjen. 2 (Mol) Ornament în formă de păianjen, făcut cu acul într-un spațiu de împletitură, de broderie sau de ajur.
2. [Scriban] tripiteá f., pl. ele (ngr.). Mold. sud. Ornament de forma unuĭ painjin făcut cu acușoru într’un spațiŭ de împletitură, de broderie saŭ de ajur. – În Munt. painjin.
3. [DAR] tripitea, tripitele, s.f. (pop.) ornament, ca un păianjen, brodat sau împletit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL