1. [MDA2] triocaianic, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 290r/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: slv трьокаіанъ] (Înv) 1-2 (Persoană) păcătoasă.
2. [Scriban] triocaĭánic, -ă adj. (vsl. tri-okaĭanikŭ). Dos. De treĭ orĭ nenorocit.
3. [DAR] triocaianic, triocaianică, adj. (înv.) nefericit, păcătos, nemernic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL