1. [DEX '09] TRINITATE s. f. (În religia creștină) Treimea divină; Sfânta Treime. ♦ Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate. – Din fr. trinité, lat. trinitas, -atis.
2. [MDA2] trinitate sf [At: POLIZU / E: lat trinitas, -atis, fr trinité] 1 (În religia creștină) Sfânta Treime Si: treime (5). 2 (Pex) Dogmă a Sfintei Treimi. 3 Treime (4).
3. [DLRLC] TRINITATE s. f. (n religia creștină) Sfînta treime. V. treime. ♦ (Adesea glumeț) Grup de trei persoane, trei lucruri, trei idei, formînd o unitate. Secundul, ajutorul său și doctorul formau trinitatea bordului. BART, E. 118.
4. [DN] TRINITATE s.f. 1. (În religia creștină) Sfînta Treime. 2. Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. [Cf. lat. trinitas, fr. trinité].
5. [MDN '00] TRINITATE s. f. 1. Sfânta Treime. 2. grup de trei divinități, trei persoane sau lucruri care formează o unitate. (< fr. trinité, lat. trinitas)
6. [Șăineanu, ed. VI] trinitate f. un singur Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul și sfântul Duh.
7. [Șăineanu, ed. VI] Trinitate (Insula) f. cea mai mare din micile Antile engleze: 380.000 loc.
8. [Scriban] *trinitáte f. (lat. trínitas, -átis, d. trinus, triplu). Treime, asociațiune de treĭ: Sfînta Trinitate.
9. [DOOM 3] trinitate (grup de trei) s. f., g.-d. art. trinității
10. [DOOM 2] trinitate (grup de trei) s. f., g.-d. art. trinității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL