1. [DEX '09] TRIMIȚĂTOR, -OARE, trimițători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trimite ceva; spec, care expediază ceva prin poștă; expeditor. – Trimite + suf. -ător.
2. [MDA2] trimițător, ~oare [At: PO 174/9 / V: (înv) trem~, tremițătoriu, ~misătoriu, ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: trimite + -ător] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care trimite ceva sau pe cineva. 3-4 smf, a (Spc) (Persoană) care expediază ceva prin poștă Si: expeditor. 5 a (Înv) Care este trimis3 (6).
3. [DEX '98] TRIMIȚĂTOR, -OARE, trimițători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trimite ceva; spec. care expediază ceva prin poștă; expeditor. – Trimite + suf. -ător.
4. [DLRLC] TRIMIȚĂTOR, -OARE, trimițători, -oare, adj. Care trimite; (în special) care expediază ceva prin poștă. ◊ (Substantivat) Adresa trimițătorului.
5. [MDA2] tremițător, ~oare a vz trimițător
6. [MDA2] tremițătoriu, ~oare a vz trimițător
7. [MDA2] trimisătoriu, ~oare a vz trimițător
8. [MDA2] trimițătoriu, ~oare smf, a vz trimițător
9. [DOOM 3] trimițător adj. m., s. m., pl. trimițători; adj. f., s. f. sg. și pl. trimițătoare
10. [DOOM 2] trimițător adj. m., s. m., pl. trimițători; adj. f., s. f. sg. și pl. trimițătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL