1. [MDA2] trifurca vtr [At: DN3 / Pzi: ~furc / E: fr trifurquer] 1-2 A (se) împărți în trei (ca brațele unei furci) Si: trifurcație (1).[1]
2. [DN] TRIFURCA vb. I. refl. A se împărți în trei (ca brațele unei furci). [P.i. trifurc. /< fr. trifurquer, cf. lat. tri – trei, lat. furca – furcă].[1]
3. [MDN '00] TRIFURCA vb. refl. a se ramifica în trei ramuri, direcții. (< fr. trifurquer)
4. [DCR2] trifurca vb. refl. I A se împărți în trei ◊ „Ajungând aici acțiunea se trifurcă.” R.lit. 30 V 85 p. 21 (din fr. trifurquer; DN3)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL