1. [DEX '09] TRIFOIȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. 2. Plantă erbacee cu frunzele compuse din trei foliole, cu flori roz, folosită în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic (Menyanthes trifoliata). [Acc. și: trifoiște] – Trifoi + suf. -iște.
2. [MDA2] trifoiște sf [At: DDRF / P: ~fo~iș~ / V: (reg) traf~ / A și: ~ifoi~ / Pl: ~ti / E: trifoi + -iște] 1 Cultură de trifoi (1-9) Si: trifoi (29). 2 Loc semănat cu trifoi (1-9) Si: trifoi (30). 3 (Reg) Lucerniște. 4 (Șîc ~-de-baltă) Plantă erbacee, din familia leguminoaselor, cu flori albe-trandafirii, cu frunze compuse din trei foliole, întrebuințată în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic Si: (reg) bobul-broaștei, plumânare, plumânea, trei-frați, trifoi (15) (Menyanthes trifoliata). 5 (Bot; șîc ~-colțurată, ~-cornurată) Ghizdei (Lotus corniculatus). 6 (Bot) Sovârf (Origanum vulgare).
3. [DEX '98] TRIFOIȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. 2. Plantă erbacee cu frunzele compuse din trei foliole, cu flori roz, întrebuințată în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic (Menyanthes trifoliata). [Acc. și: trifoiște] – Trifoi + suf. -iște.
4. [DLRLC] TRIFOIȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. Cirezi blajine pasc trifoiști lîngă ape. STANCU, C. 99. 2. Plantă erbacee cu flori albe-trandafirii, cu frunze compuse din trei foliole, întrebuințate în medicină ca tonice, febrifuge și antiscorbutice (Menyanthes trifoliata); trifoi-de-lac.
5. [Șăineanu, ed. VI] trifoiște f. 1. câmp semănat cu trifoiu; 2. trifoiu de baltă ale cărui frunze sunt întrebuințate în medicină ca tonic și febrifug (Menyanthes trifoliata).
6. [Scriban] trifóiște f. (d. trifoĭ). Semănătură de trifoĭ. O plantă tonică, febrifugă și antiscorbutică din familia gențianeĭ (menyanthes trifoliata).
7. [MDA2] trafoiște sf vz trifoiște
8. [DOOM 3] trifoiște s. f., g.-d. art. trifoiștii; pl. trifoiști
9. [DOOM 2] !trifoiște s. f., g.-d. art. trifoiștii; pl. trifoiști
10. [DFL] MENYANTHES L., TRIFOIȘTE, fam. Gentianaceae. Gen cu o singură specie: Menyanthes trifoliata L. Gen originar din America de N, Asia Continentală, Europa, plantă erbacee, perenă, 25-30 cm înălțime, glabră, cu rizom gros. înflorește primăvara. Flori (caliciul cu 5 diviziuni, corolă infundibuliformă cu 5 diviziuni lanceolate, în interior lung-barbată, ovarul cu un singur stil, stigmat cu 2 lobi, 5 stamine) palid-rozee, în racem. Frunze trifoliate (cu foliole obovate), alterne, lung-pețiolate. Fruct, capsulă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL