1. [DLRLC] TREZVIE, trezvii, s. f. (Rar) Stare de limpezime, de vioiciune, de agerime; curățenie sufletească, neprihănire, cumpătare. Dar unde este azi cucernica trezvie sufletească a vrednicului preot de astă-primăvară. GALACTION, O. I 170. Momentele-i de trezvie le-a întrebuințat numai spre a inventa... tertipuri. ODOBESCU, S. III 375.
2. [DLRM] TREZVIE, trezvii, s. f. (Rar) Stare de limpezime a minții, de vioiciune, de agerime; curățenie sufletească. – Slav (comp. v. sl. trĕzvenije).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL