1. [DEX '09] TRĂSNET, trăsnete, s. n.[1] 1. Descărcare electrică în atmosferă, de același tip cu fulgerul, care se produce însă între un nor și pământ sau obiecte de pe pământ și care este însoțită de un zgomot puternic. ◊ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.). ◊ Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neașteptate. 2. P. ext. Zgomot puternic; detunătură. – Trăsni1 + suf. -et.
2. [MDA2] trăsnet sn [At: N. COSTIN, L. 160 / V: (îrg) ~nit, tresnăt, tres~, tresnit, tros~, (reg) ~ăjn~, trenit / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~e / E: trăsni1 + -et] 1 Descărcare electrică în atmosferă, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pământ ori obiecte de pe pământ, de obicei mai proeminente Si: (rar) tunet (3), (înv) tunat1, (reg) pară1, trăsnit1 (2), trăsnitură1. 2 (Pfm; îe) A rămâne ca lovit de ~ A încremeni (de spaimă, de uimire etc.). 3 (Pfm; d. întâmplări (nefaste); îe) A veni ca o lovitură de ~ A veni pe neașteptate. 4 (Îs) Lovitură de ~ Întâmplare (nefericită, dezastruoasă) venită pe neașteptate. 5 (Reg; îe) A da (sau lăsa) ceva în ~ A se lipsi de ceva. 6 Zgomot puternic (produs îndeosebi de o armă de foc) Si: bubuitură, detunătură, (reg) trăsnit1 (3).
3. [DEX '98] TRĂSNET, trăsnete, s. n. Descărcare electrică, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pământ sau obiecte de pe pământ. ◊ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.). Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neașteptate. – Trăsni1 + suf. -et.
4. [DLRLC] TRĂSNET, trăsnete, s. n. Descărcare electrică de mare intensitate, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pămînt. O lumină mare se făcu și trăsnetul înfășură stejarul, ca un foc de artificii, profilîndu-l pe cer cu ramurile aprinse într-un potop de scîntei și frunze spulberate. ANGHEL-IOSIF, C. L. 48. Trăsnetul din cer de-ar fi căzut, nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe. ISPIRESCU, L. 51. De cînd căzu un trăsnet în dom, de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată. EMINESCU, O. I 96. Cerul curat de trăsnet nu se teme, se spune despre cineva care, simțindu-se nevinovat, nu se teme de nimic. ◊ (Poetic) În ochi purta un trăsnet cu palidă lucire. MACEDONSKI, O. I 214. ◊ Fig. Îi era frică mereu că un trăsnet din senin îi va zdrobi toată truda vieții. REBREANU, I. 56. ◊ Expr. A rămîne ca lovit de trăsnet = a rămîne înlemnit (de spaimă, de uimire etc.). Lovitură de trăsnet = întîmplare (mai ales neplăcută) venită pe neașteptate. (Regional) A da (sau a lăsa) ceva în trăsnet = a se lipsi, a se lepăda de ceva, a abandona ceva, a da dracului. Și ce folos de boi și vaci? Nevasta dacă nu ți-o placi, Le dai în trăsnet toate! COȘBUC, P. I 119.
5. [Șăineanu, ed. VI] trăsnet n. 1. sgomot mare produs de norii furtunoși: cerul limpede trăsnete ne aduce PANN; 2. însuș fulgerul ce cade pe pământ cu o detunătură ce omoară sau sparge: trăsnetul căzu asupra casei; 3. fig. lovitură de trăsnet, întâmplare neașteptată și fatală. [Derivat din trăsnì].
6. [Scriban] trăsnet (est) și -znet (vest) n., pl. e (d. a trăsni). Mare tunet produs de fulger: grozave trăsnete se auzeaŭ. Lovitură de fulger: trăsnetu izbi într’un brad înalt. Fig. Lovitură de trăsnet, eveniment fatal saŭ neprevăzut. – Și tresnet (Od. Psevd. 215).
7. [MDA2] trăjnet sn vz trăsnet
8. [MDA2] trăsnit2 sn vz trăsnet
9. [MDA2] trenit sn vz trăsnet
10. [MDA2] tresnăt sn vz trăsnet
11. [MDA2] tresnet sn vz trăsnet
12. [MDA2] tresnit1 sn vz trăsnet
13. [MDA2] trosnet2 sn vz trăsnet
14. [CADE] CERUL CURAT DE TRĂSNET NU SE TEME (pr.) = Cine-și caută de datorie, nu are frică de bănat.
15. [DOOM 3] trăsnet s. n., pl. trăsnete
16. [DOOM 2] trăsnet s. n., pl. trăsnete
17. [MDO] trăsnet
18. [IVO-III] trăsnet, -te.
19. [Argou] trăsnet adj. invar. extraordinar, nemaipomenit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL