1. [DEX '09] TREPĂDUȘ, trepăduși, s. m. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora). ♦ Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. – Trepăda + suf. -uș.
2. [MDA2] trepăduș, ~ă [At: VLAHUȚĂ, O. A. 207 / V: (înv) trăp~ / Pl: ~i, ~e / E: trepăda + -uș] 1 sm (Pop) Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo, agitându-se (pentru treburile altora). 2 sm (Pop) Persoană fără personalitate și demnitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. 3 sm (Olt) Piciorul porcului. 4 a (Reg; d. cai) Care merge la trap1 (5) Si: (reg) trepădar, trepădaș.
3. [DLRLC] TREPĂDUȘ, trepăduși, s. m. Om care aleargă încoace și încolo (pentru treburile altora); individ fără personalitate și demnitate, care se pune în serviciul altuia, făcîndu-i servicii mărunte, adesea înjositoare. Făceau cel puțin timp de un an de zile muncă de slugi și de trepăduși. PAS, Z. I 256. Cutreierînd tot Bucureștii, urca la scări, bătea la uși, Se întîlnea prin curți și ganguri cu fel de fel de trepăduși. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. Natură vioaie și neastîmpărată, se sătură de grefă. Își dete demisia și se lipi pe lîngă un avocat din București în calitate de... trepăduș. VLAHUȚĂ, O. A. 207.
4. [Scriban] trepădúș m. (d. a trepăda). Iron. Agent al cuĭva: un trepăduș electoral.
5. [MDA2] trăpăduș sm vz trepăduș
6. [DOOM 3] trepăduș s. m., pl. trepăduși
7. [DOOM 2] trepăduș s. m., pl. trepăduși
8. [Onomastic] Trepăduș, Trepede v. Treapăd 1, 2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL