1. [DEX '09] TREIERĂTOR, -OARE, treierători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S. f. Batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.
2. [MDA2] treierător, ~oare [At: (a. 1750) GCR II, 62/32 / P: tre-i~ / V: (înv) tri~, trierătoriu, (reg) trierătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: treiera1 + ~(ă)tor] 1 a Care treieră1 (1). 2 smf Persoană care se ocupă cu treieratul1 (1) cerealelor. 3 sf Mașină de treierat1 (1) Si: batoză. 4 sf (Reg) Tăvălug folosit la treierat1 (1).
3. [DEX '98] TREIERĂTOR, -OARE, treierători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S. f. Mașină de treierat; batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.
4. [DLRLC] TREIERĂTOR, -OARE, treierători, -oare, s. m. și f. Muncitor la batoză. Grație întrecerilor dintre cosași, treierători, șoferi, legători de snopi etc., grîul de toamnă de pe o suprafață de 90 ha a fost recoltat în 2 zile. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 7/3.
5. [Scriban] treĭerătór, -oáre s. Cel ce treĭeră: treĭerătoriĭ harnicĭ. S. f., pl. orĭ. Mașină de treĭerat, batoză.
6. [MDA2] trierătoare sf vz treierător
7. [MDA2] trierător, ~oare smf vz treierător
8. [MDA2] trierătoriu, ~oare smf vz treierător
9. [Șăineanu, ed. VI] treerător m. cel ce treeră.
10. [DOOM 3] treierător s. m., pl. treierători
11. [DOOM 2] treierător s. m., pl. treierători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL