Definiție și ce înseamnă trecuțel

1. [MDA2] trecuțel, ~ea a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ei, ~ele / E: trecut2 + -el] (Șhp) 1-2 (Pop; d. persoane) (Cam) trecut2 (8) Si: (pop) trecuțică (1-2). 3-4 (Îvr; d. alimente) (Cam) răscopt2 Si: (îvr) trecuțică (3-4).

2. [Scriban] trecuțél, -țícă adj., pl. eĭ, ele. Fam. Cam trecut (în etate, în copt): o fată trecuțică, niște cozonacĭ trecuțeĭ.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DTM] treble viol (cuv. engl.) v. viole. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
[Șăineanu, ed. VI] trebue v. (impersonal) 1. a fi necesar, obligatoriu: trebue să plec; 2. […]
1. [DEX '09] TREBUI, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de […]
1. [DEX '09] TREBUITOR, -OARE, trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + […]
1. [DEX '09] TREBUȘOARĂ, trebușoare, s. f. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui treabă. – […]
1. [DEX '09] TREBĂLUI, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face tot felul […]
1. [DEX '09] TREBĂLUIALĂ, trebăluieli, s. f. (Fam.) Muncă măruntă, de alergătură pe lângă gospodărie. […]
1. [DEX '09] TREBĂLUI, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face tot felul […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro