1. [MDA2] treapcă2 sf vz treaptă1
2. [MDA2] treapcă1 sf vz pretcă
3. [Scriban] treápcă, V. preatcă.
4. [DEX '09] PREATCĂ s. f. v. pretcă.
5. [DEX '09] PRETCĂ, pretce, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii, în interiorul stupului. [Var.: preatcă s. f.] – Din sb. pritka.
6. [DEX '09] TREAPTĂ, trepte, s. f. 1. Fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel. 2. Fig. Grad, nivel; etapă, fază. ♦ Rang, poziție, situație. 3. Fig. Categorie socială; pătură. – Lat. trajecta.
7. [MDA2] preapcă sf vz pretcă
8. [MDA2] preașcă sf vz pretcă
9. [MDA2] preatcă2 sf vz pretcă
10. [MDA2] precii sfp vz pretcă
11. [MDA2] preotcă sf vz pretcă
12. [MDA2] pretcă sf [At: I. IONESCU, M. 379 / V: (reg) ~eapcă, ~eașcă, ~eat~, ~ecii, ~eot~, ~eut~, prit~, treapcă, trepcă, trepță, tripcă / Pl: ~tce, ~tci / E: bg притка, srb pritka] 1 (Mpl) Fiecare dintre bețișoarele așezate în formă de cruce care susțin fagurii în interiorul stupului Si: (reg) palțău (1), primbluță. 2 (Reg) Urdiniș al stupului. 3 (Pan; pop) Fiecare dintre bețele înfipte în drugii de lemn ai căruței, care servesc la alcătuirea corlatei. 4 (Reg; pan; îf pritcă) Fuscel la o scară de lemn. 5 (Reg; pan; îf trepță) Balustradă la scară. 6 (Trs; pan; îf preașcă) Fiecare dintre bucățile de lemn care se prind pe căpriorii casei pentru a le mări rezistența sau care se fixează pe pereții de lemn pentru a fixa lutul sau tencuiala. 7 (Reg; îe) L-o da el dracu-n preatcă O va păți el o dată și o dată. 8 (Reg; îe) A trece peste preatcă A depăși orice măsură. 9 (Reg) Parte a viorii nedefinită mai îndeaproape.
13. [MDA2] preutcă sf vz pretcă
14. [MDA2] pritcă sf vz pretcă
15. [MDA2] streapță sf vz treaptă1
16. [MDA2] traftă sf vz treaptă1
17. [MDA2] traptă sf vz treaptă1
18. [MDA2] treapsă sf vz treaptă1
19. [MDA2] treaptă2 sf [At: GL. OLT. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Pământ argilos.
20. [MDA2] treaptă1 sf [At: CORESI, EV. 345 / V: (reg) dr~, pra~, pr~, streapță, traftă, tra~, ~pcă, ~psă, ~te, ~pță, ~epte, ~epten sn, ~epț sm / Pl: trepte, (reg) trepțe, trepți, (înv) ~ture / E: ml traiecta] 1 (Mpl) Fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la înălțimi diferite față de sol, care alcătuiesc o scară Si: (înv) stepenă. 3 (Îljv) În trepte (Care este) în formă de scară. 4 Fiecare dintre săpăturile în formă de treaptă1 (1) făcute pe un loc în pantă. 5 Configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje circulare Si: amfiteatru. 6 Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară Si: fuscel. 7 (Glg; îs) ~ geotermică Adâncimea în metri la care temperatura crește cu 1°C. 8 (Reg) Pârleaz. 9 (Reg) Fiecare dintre cupele de la roata morii. 10 (Înv) Grad la termometru. 11 (Fig) Nivel. 12 (Fig) Etapă (5). 13 (Fig) Categorie socială Si: pătură, strat. 14 (Fig) Condiție socială Si: poziție, rang, situație, stare. 15 (Îvr; fig) Grad militar. 16 (Muz) Fiecare dintre sunetele unei octave, purtând una dintre cele șapte denumiri sau una dintre notațiile literale corespunzătoare lor. 17 (Iuz; șîs examen de ~) Examen de admitere în clasa a IX-a sau în clasa a Xl-a de liceu. 18 (Bis; înv; șîs cântecul treptelor) Psalmi care la evrei se cântau urcând scările templului. 19 Post în care este angajat cineva într-o instituție.
21. [MDA2] treapte sf vz treaptă1
22. [MDA2] treapță sf vz treaptă1
23. [MDA2] trepcă sf vz pretcă
24. [MDA2] trepte sf vz treaptă1
25. [MDA2] trepten sn vz treaptă1
26. [MDA2] trepț sm vz treaptă1
27. [MDA2] trepță sf vz pretcă
28. [MDA2] tripcă sf vz pretcă
29. [CADE] URDINIȘ (pl. -ișuri, -ișe) sn. 🐙 Gaura din stup pe unde ies și intră albinele (👉 🖼 4674): Harap-alb... găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-l face ~ (CRG.) [urdina].
30. [DEX '98] PRETCĂ, pretce, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii, în interiorul stupului. [Var.: preatcă s. f.] – Din scr. pritka.
31. [DEX '98] TREAPTĂ, trepte, s. f. 1. Fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel. 2. Fig. Grad, nivel; etapă, fază. ♦ (Și în sintagma examen de treaptă) Examen de admitere în clasa a IX-a de liceu. ♦ Rang, poziție, situație. 3. Fig. Categorie socială; pătură. – Lat. trajecta.
32. [DLRLC] PREATCĂ, pretce și pretci, s. f. (Regional) 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre bețișoarele așezate cruciș înăuntrul unui stup, în două sau mai multe rînduri, pe care albinele își clădesc fagurii. ◊ Expr. A trece peste preatcă = a depăși limita. 2. Gaura stupului pe unde intră și ies albinele; urdiniș.
33. [DLRLC] PRETCĂ, pretce, s. f. Fiecare dintre bețișoarele dinăuntrul stupului pe care albinele își clădesc fagurii.
34. [DLRLC] TREAPTĂ, trepte, s. f. 1. Element component aî unei scări, pe care se calcă în timpul parcurgerii ei; fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, care alcătuiesc o scară de piatră, de lemn etc. S-a suit sus la rîndul al doilea, pe trepte largi. SADOVEANU, B. 76. Gara, cu treptele murdare și alunecoase, cu înghesuiala unor oameni grăbiți... BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 7. Din gang, la dreapta, o scară... cu treptele de piatră, tocite de vremuri. BASSARABESCU, S. N. 22. Niște trepte de lemn duceau în catul de sus. EMINESCU, N. 37. ◊ Fig. Veți crede anevoie că un cherestegiu ar putea să aibă gîndurile și sentimentele pe care le aveam eu, privind... printre treptele despicate ale scării Carpaților. GALACTION, O. I 63. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel. Și făcu niște druguleți mici, fiecare puindu-i d-a curmezișul pe drugii cei mari, închipui treptele unei scări. ISPIRESCU, L. 59. 2. Fig. (Uneori însoțit de determinări) Grad, nivel; etapă, fază. Mersul înainte al societății, de la treptele inferioare la cele superioare, este determinat de acțiunea legilor obiective de dezvoltare a societății. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 359, 2/1. În această comedie Caragiale pune concepțiile curente ale unora, și chiar stările sufletești ale noastre ale tuturora, în gura unui tip de pe cea din urmă treaptă intelectuală. IBRĂILEANU, S. 71. ♦ Rang, situație. Înălța mai mulți dintr-înșii în treapta de nobili. BĂLCESCU, M. V. 400. Văz oameni făr’ de nici o știință, învățătură și dar, făr’ de nici o slujbă cătră patrie, într-o clipă urcați la cea mai înaltă treaptă, ci numai prin dare de bani. GOLESCU, Î. 139. 3. Fig. Categorie socială, pătură, strat. Țăran, boiernaș slujbaș, boiernaș liber și proprietar, visa pentru copiii săi o treaptă socială mai înaltă. CĂLINESCU, E. 23. Trepte osebite le-au ieșit din urna sorții. EMINESCU, O. I 130. Numai el avea trecere la treptele de jos ale națiunii. ODOBESCU, S. II 511.
35. [DCR2] treaptă s. f. ♦ 1. (înv.) Până în dec. 1989, partea I (cl. IXX) și partea a II-a (cl. XIXII) a liceului ◊ „În acest an în sesiunea iulie, concursul de admitere în clasa a XI-a (pentru treapta a II-a) de liceu se desfășoară după următorul program [...]” R.l. 8 VIII 77 p. 5. ◊ „Întreprinderea de autoturisme Pitești-Colibași încadrează absolvenți treapta I și a II-a de liceu profil mecanic și electromecanic în vederea calificării prin stagiu de practicant în următoarele meserii [...]” Sec. c. 10 VIII 79 p. 4. ♦ 2. (lb. colocv.) Până în dec. 1989, examen susținut de elevi pentru a intra în clasa a XI-a de liceu ◊ „Marius și-a luat strălucit treapta în iulie.” (din lat. trajecta; DEX – alte sensuri, DEX-S)
36. [Șăineanu, ed. VI] preatcă f. V. pretce.
37. [Șăineanu, ed. VI] treaptă f. 1. partea scărei pe care se pune piciorul când urcăm și coborîm: din treaptă în treaptă; 2. fig. pozițiune, rang: pe o treaptă înaltă. [Origină necunoscută].
38. [Șăineanu, ed. VI] trepce f. pl. V. pretce.
39. [Scriban] preátcă f., pl. etcĭ (sîrb. pritka, harag, bețișor sprijinitor, d. vsl. pritŭkŭ, inel, verigă, cataramă, d. tŭknonti, a înfige. V. potcă, poticnesc). Bețișor pe care albinele clădesc faguriĭ în stup. – Și treapcă, pl. epcĭ (est). V. preotcă.
40. [Scriban] preótcă (eo dift.) f., pl. e (slav). Ilf. Urdiniș. – CL. 1910, 4, 436 (Chir.) preútcă: aduceaŭ mereŭ la magazie, ca albinele la preutca uleĭelor. V. preatcă.
41. [Scriban] preŭtcă, V. preotcă.
42. [Scriban] treáptă f., pl. trepte (lat. trajecta [fem. d. trajectus, trecut, d. traícere, a trece], de unde s’a făcut *traicta, *traecta, *trĕcta, treaptă, ca dreaptă d. dirĕcta). Fie-care din scîndurile (petrele, frînghiile) pe care calcĭ cînd te suĭ pe scară: din treaptă’n treaptă. Fig. Strat, rang, situațiune, pozițiune (în societate saŭ în clasificarea științelor naturale: boĭeru e pe o treaptă maĭ înaltă de cît țăranu, mamiferele-s pe o treaptă maĭ înaltă de cît păsările. V. grad.
43. [Scriban] urdiníș n., pl. urĭ și e (d. a urdina, a trepăda, a umbla mult, ca acoperiș d. a acoperi. Cp. cu urcelnic). Găurica pin care albinele intră în stup. – Și ord- (Vs.). În Ilf. preotcă (eo dift.). V. captar.
44. [DOOM 3] pretcă (reg.) s. f., g.-d. art. pretcei; pl. pretce
45. [DOOM 3] treaptă s. f., g.-d. art. treptei; pl. trepte
46. [DOOM 3] urdiniș s. n., pl. urdinișuri
47. [DOOM 2] pretcă (reg.) s. f., g.-d. art. pretcei; pl. pretce
48. [DOOM 2] treaptă s. f., g.-d. art. treptei; pl. trepte
49. [DER] preatcă (pretce), s. f. – Ac, bețișor care susține fagurele în stup. – Var. pretcă. Sb. pritka < sl. pritĭkŭ (Tiktin; Conev 67). Este dubletul lui pritcă, s. f. (Banat, spiță la roată); preotcă (var. preutcă), s. f. (urdiniș); preoacă, s. f. (roi); pretcar, s. m. (sfredel).
50. [DER] treaptă (-epte), s. f. – 1. Una din suprafețele orizontale care alcătuiesc o scară. – 2. Grad, rang, categorie. – 3. Generație, grad într-un arbore genealogic. Lat. traiecta, de la traiicĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 273; Pușcariu 1756; Iordan, Dift., 47; REW 8842; Graur, BL, V, 115), cf. trece. – Der. treptat, adv. (gradual), formație artificială, din sec. XIX; treptuit, adj. (înv., eșalonat).
51. [DTM] treaptă, unul dintre sunetele ce intră în componența unei scări* modale sau tonale. Notarea t. se face fie cu cifre arabe (și atunci este nominalizat sunetul melodic al t.) sau cu cifre romane (și atunci este indicat acordul* care se creează pe t. respectivă – v. cifraj). Numerotarea t. se face de la finala* modului (sau de la tonică*) în sus; în analizele etnomuzicologice*, t. de deasupra finalei* se notează cu cifre arabe, iar cele de dedesubtul ei cu cifre romane. În raport cu sistemul modal sau tonal în care se află, t. au de regulă o funcție* melodică și armonică precisă, ele grupându-se de obicei în t. principale și secundare.
52. [DE] PREÁTCĂ (PRÉTCĂ) (< scr.) s. f. Fiecare dintre bețișoarele din interiorul stupului, pe care albinele construiesc fagurii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL