1. [DEX '09] TREAPĂD s. n. 1. (Pop.) Trap (1) ♦ Alergătură multă încoace și încolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. [Var.: (reg.) treapăt s. n.] – Din trepăda (derivat regresiv).
2. [MDA2] treapăd sn [At: M. COSTIN, O. 160 / V: (îrg) tra~, trep~, (reg) trapăt, ~ăt (Pl: ~e), (rar) ~ă sf / Pl: (rar) trepede / E: pvb trepăda] 1 Trap1 (5). 2 (Reg; îe) A umbla (sau a fugi, a da) în ~ (sau în ~pete) A umbla repede. 3 (Reg; îae) A fugi (1). 4 (Reg; îe) A lua în (sau la) trepete (pe cineva) A certa aspru (pe cineva). 5 Tropăială. 6 (Pop) Alergătură multă de colo până colo Si: umblătură. 7 (Pop; pex) Oboseală. 8 (Mun) Loc de trecere (1). 9 (Med; pop) Diaree (1). 10 (Med; reg; șîscu sânge) Dizenterie. 11 (Înv; în Țara Românească) Taxă percepută de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați sau care nu-și plăteau datoriile.
3. [DEX '98] TREAPĂD s. n. 1. Trap (1). ♦ Alergătură multă încoace și încolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. 3. (În evul mediu, în Țara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. [Var.: (reg.) treapăt s. n.] – Din trepăda (derivat regresiv).
4. [DLRLC] TREAPĂD s. n. 1. (Și în forma treapăt) Trap. Cel ce mînă caii are un bici cu coada lungă... spre a ajunge caii de la par și a-i face să meargă în treap, treapăd, adecă la trap. PAMFILE, A. R. 205. Murgul nu voia... să o ieie la treapăt. SLAVICI, N. II 195. Se luă în fuga mare după fericiții tineri ce se depărtase în treapătul calului. ODOBESCU, S. I 146. ♦ (Referitor la persoane) Alergătură. În sfîrșit, după atîta treapăd și după atîtea dibuieli, găsi și peștera. STĂNOIU, C. I. 154. ♦ Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. [Omul] pieri, urmat de bufnitul și treapădul bocancilor grei. DUMITRIU, N. 248. S-auzi un scîrțîit de căruță hodorogită și treapăd de potcoave. ANGHEL-IOSIF, C. L. 179. 2. (Popular) Diaree, dizenterie. Sufăr... de pîntecărie sau treapăd. ȘEZ. IV 123. – Variantă: treapăt s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] treapăd n. 1. trapăt: treapăd mic, mare; 2. mers forțat, alergătură: trei zile treapădul și un ceas praznicul CR.; 3. diaree (la vite și cai). [Tras din trepădà].
6. [Scriban] treápăd n., pl. inuz. trepede (d. a trepăda). Trap: a merge în treapăd (și treápăt). Fig. Alergătură, zbucĭum: treĭ zile treapădu și un ceas praznicu (Cr.). Diareĭe, vintre. Vechĭ (Treapăt). O taxă care se plătea preuților călărașĭ aĭ mitropoliiĭ din Bucureștĭ din partea împricinaților (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 77).
7. [DEX '09] TREAPĂT s. n. v. treapăd.
8. [MDA2] trapăd sn vz treapăd
9. [MDA2] treapădă sf vz treapăt
10. [MDA2] treapăt sn vz treapăd
11. [MDA2] trepăd sn vz treapăd
12. [Șăineanu, ed. VI] trapăd n. V. treapăd.
13. [DOOM 3] treapăd (pop.) s. n.
14. [DOOM 2] treapăd (pop.) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL