1. [DEX '09] TREAPĂD s. n. 1. (Pop.) Trap (1) ♦ Alergătură multă încoace și încolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. [Var.: (reg.) treapăt s. n.] – Din trepăda (derivat regresiv).
2. [MDA2] treapăd sn [At: M. COSTIN, O. 160 / V: (îrg) tra~, trep~, (reg) trapăt, ~ăt (Pl: ~e), (rar) ~ă sf / Pl: (rar) trepede / E: pvb trepăda] 1 Trap1 (5). 2 (Reg; îe) A umbla (sau a fugi, a da) în ~ (sau în ~pete) A umbla repede. 3 (Reg; îae) A fugi (1). 4 (Reg; îe) A lua în (sau la) trepete (pe cineva) A certa aspru (pe cineva). 5 Tropăială. 6 (Pop) Alergătură multă de colo până colo Si: umblătură. 7 (Pop; pex) Oboseală. 8 (Mun) Loc de trecere (1). 9 (Med; pop) Diaree (1). 10 (Med; reg; șîscu sânge) Dizenterie. 11 (Înv; în Țara Românească) Taxă percepută de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați sau care nu-și plăteau datoriile.
3. [DEX '98] TREAPĂD s. n. 1. Trap (1). ♦ Alergătură multă încoace și încolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. 3. (În evul mediu, în Țara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. [Var.: (reg.) treapăt s. n.] – Din trepăda (derivat regresiv).
4. [DLRLC] TREAPĂD s. n. 1. (Și în forma treapăt) Trap. Cel ce mînă caii are un bici cu coada lungă... spre a ajunge caii de la par și a-i face să meargă în treap, treapăd, adecă la trap. PAMFILE, A. R. 205. Murgul nu voia... să o ieie la treapăt. SLAVICI, N. II 195. Se luă în fuga mare după fericiții tineri ce se depărtase în treapătul calului. ODOBESCU, S. I 146. ♦ (Referitor la persoane) Alergătură. În sfîrșit, după atîta treapăd și după atîtea dibuieli, găsi și peștera. STĂNOIU, C. I. 154. ♦ Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. [Omul] pieri, urmat de bufnitul și treapădul bocancilor grei. DUMITRIU, N. 248. S-auzi un scîrțîit de căruță hodorogită și treapăd de potcoave. ANGHEL-IOSIF, C. L. 179. 2. (Popular) Diaree, dizenterie. Sufăr... de pîntecărie sau treapăd. ȘEZ. IV 123. – Variantă: treapăt s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] treapăd n. 1. trapăt: treapăd mic, mare; 2. mers forțat, alergătură: trei zile treapădul și un ceas praznicul CR.; 3. diaree (la vite și cai). [Tras din trepădà].
6. [Scriban] treápăd n., pl. inuz. trepede (d. a trepăda). Trap: a merge în treapăd (și treápăt). Fig. Alergătură, zbucĭum: treĭ zile treapădu și un ceas praznicu (Cr.). Diareĭe, vintre. Vechĭ (Treapăt). O taxă care se plătea preuților călărașĭ aĭ mitropoliiĭ din Bucureștĭ din partea împricinaților (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 77).
7. [DEX '09] TREAPĂT s. n. v. treapăd.
8. [DEX '09] TREPĂDA, trepăd, vb. I. Intranz. (Pop.) 1. A alerga sau a merge fără astâmpăr de colo până colo; a se agita. 2. (Despre cai) A merge la trap. [Prez. ind. și: treapăd] – Lat. trepidare.
9. [MDA2] trapăd sn vz treapăd
10. [MDA2] trăbăda v vz trepăda
11. [MDA2] trăpăda v vz trepăda
12. [MDA2] trăpeda v vz trepăda
13. [MDA2] treapăda v vz trepăda
14. [MDA2] treapădă sf vz treapăt
15. [MDA2] treapăt sn vz treapăd
16. [MDA2] trepăd sn vz treapăd
17. [MDA2] trepăda [At: N. COSTIN, LET II, 153/3 / V: (îvr) trăpeda, ~eap~, ~peda, (reg) trăbă~, ~ăta, (îrg) trăp~ / Pzi: trepăd, treapăd / E: ml trepidare] (Pop) 1 vi (D. persoane) A umbla repede și fără astâmpăr de colo până colo, Si: a se agita, a se frământa, a se zbuciuma. 2 vi (D. cai) A merge la trap1 (5). 3 vt (C. i. calul) A face să meargă la trap1 (5). 4 vi A avea diaree (1).
18. [MDA2] trepăta v vz trepăda
19. [MDA2] trepeda v vz trepăda
20. [DLRLC] TREPĂDA, treapăd, vb. I. Intranz. 1. A umbla repede și fără astîmpăr încoace și încolo; a se agita, a nu-și afla locul. În marginea satului, țăranii trepădau de nerăbdare, umplînd șoseaua și împrejurimea. REBREANU, R. II 248. Trepădase toată ziua după cămătar; îl găsise din norocire. CARAGIALE, O. III 241. Ermes trepăda în sus și în jos, ca să ducă în toate părțile poruncile. ODOBESCU, S. III 270. ◊ Tranz. Pentr-o mîndră ca a mea, Multă cale-aș trepăda. BIBICESCU, P. P. 391. 2. (Despre cai) A merge în trap. [Calul] cel din mijloc, cu un cerc mare peste cap, trepăda, de-abia se puteau ține de dînsul cei doi lăturași. GHICA, la CADE. ◊ Tranz. fact. Ce-ți mai trepezi calul geaba, C-aseară s-a făcut treaba C-un voinicel mai de treabă. ȘEZ. V 32. 3. (Popular) A avea diaree.
21. [Șăineanu, ed. VI] trapăd n. V. treapăd.
22. [Șăineanu, ed. VI] trepădà v. a umbla după ceva, a alerga într’una: preoții noștri n’au mai trepădat pe la Socola CR. [Lat. TREPIDARE].
23. [Scriban] trépăd, a -á v. intr. (lat. trépido, trĕpidáre, a se zbucĭuma. – El treapădă, să trepede. V. trepidez). Mă zbucĭum, mă tot duc și vin: am trepădat mult pîn’am reușit. Am diareĭe.
24. [DOOM 3] treapăd (pop.) s. n.
25. [DOOM 2] treapăd (pop.) s. n.
26. [DOOM 3] trepăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. trepăd, 2 sg. trepezi, 3 treapădă; conj. prez. 1 sg. să trepăd, 3 să trepede; imper. 2 sg. afirm. treapădă
27. [DOOM 2] trepăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. trepăd, 2 sg. trepezi, 3 treapădă; conj. prez. 3 să trepede; ger. trepădând
28. [IVO-III] trepăd, trepezi 2, treapădă 3, trepede 3 conj.
29. [DER] trepăda (-eapăd, -at), vb. – 1. A umbla repede, a se zbuciuma, a se agita. – 2. A merge la trap. – 3. A avea diaree. – Var. Trans. trăpăda. Lat. trĕpĭdāre (Pușcariu 1755; Tiktin). – Der. treapăd (var. tr(e)apăt), s. n. (alergătură, trap; diaree, urdinare); trepădătoare, s. f. (plantă, Mercurialis annua), datorită folosirii ei contra diareei, cf. numele său fr. foirolle; trepăduș, s. m. (băiat de curse); trepădătură, s. f. (alergătură). Este dubletul lui trepida, vb. (a vibra puternic).
30. [Onomastic] TREAPĂD subst. vechi, cu sens de penalitate. 1. Trepede 1592 (BCI VII 6). 2. Trepăduș 1558 (Glos) < subst; – Dragolă (16 A II 102); Tripăduș, Anton, mold. (Sd VII 232). 3. Cf. Trupede paharnic (Aș Br 131).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL