1. [DEX '09] TRATATIVE s. f. pl. Schimb de păreri, discuții, negocieri purtate între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la un acord; tratație (2). – Din it. trattative.
2. [MDA2] tratative sfp [At: ODOBESCU, S. III, 397 / E: it trattative (pll trattativa)] Negocieri purtate între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la un acord, la o înțelegere Si: (înv) tratație (4).
3. [DLRLC] TRATATIVE s. f. pl. Schimb de păreri, discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la un acord. Ideia tratativelor ca mijloc pentru destinderea încordării internaționale cucerește cercuri tot mai largi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. Numai o complicare extraordinară și neprevăzută ar putea rupe d-odată tratativele pacinice. ODOBESCU, S. III 397.
4. [DN] TRATATIVE s.f.pl. Discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere. [< it. tratative].
5. [MDN '00] TRATATIVE s. f. pl. discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere. (< it. trattative)
6. [Șăineanu, ed. VI] tratativă f. fapta de a trata: tratative de pace.
7. [Scriban] *tratatívă f., pl. e (it. trattativa). Pl. Negocierĭ, vorbe p. a te învoi cu cineva: a începe, a face tratative de pace.
8. [DOOM 3] tratative s. f. pl.
9. [DOOM 2] tratative s. f. pl.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL