1. [DEX '09] TRĂSNAIE, trăsnăi, s. f. Faptă ieșită din comun, năstrușnică, extravagantă; năzbâtie, poznă. ♦ Idee năstrușnică; născocire ciudată. – Trăsni + suf. -aie.
2. [MDA2] trăsnaie sf [At: BARCIANU / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~năi / E: trăsni1 + -aie] (Pfm) 1 Idee năstrușnică, extravagantă Si: (pfm) trăsneală (2), (înv) plesnaie. 2 Născocire ciudată Si: fantezie, (pfm) trăsneală (3). 3 (Îe) A-i veni (cuiva) o ~ A-i trece cuiva prin minte o idee năstrușnică. 4 Faptă necugetată Si: nebunie, prostie, (pfm) trăsneală (4). 5 Faptă necugetată Si: năzbâtie, (pfm) trăsneală (5). 6 (Arg) Furt prin spargere.
3. [DLRLC] TRĂSNAIE, trăsnăi, s. f. Faptă năstrușnică, necugetată; năzbîtie, poznă. Am făcut colo în spital o trăsnaie. CAMILAR, N. 92. Cît eram mai tînăr, făceam pe fiecare lună cîte o trăsnaie. D. ZAMFIRESCU, R. 96.
4. [Șăineanu, ed. VI] trăsnaie f. idee venită pe neașteptate, toană. [Tras din trăsnì].
5. [Scriban] trăsnáĭe f., pl. ăĭ (d. a trăsni. Cp. cu toană). Ideĭe care-țĭ trăsnește pin minte, gust subit și extravagant. Poznă.
6. [DOOM 3] trăsnaie s. f., art. trăsnaia, g.-d. art. trăsnăii; pl. trăsnăi
7. [DOOM 2] trăsnaie s. f., art. trăsnaia, g.-d. art. trăsnăii; pl. trăsnăi, art. trăsnăile
8. [IVO-III] trăsnaie, -năi.
9. [Argou] trăsnaie, trăsnăi s. f. 1. (intl.) spargere 2. năzbâtie, poznă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL