1. [MDA2] trascău1 sn [At: ALR SN II h 579/76 / V: (reg) dros~, trăs~ / Pl: ~cauă / E: nct] 1 (Reg; îf trăscău) Fontă. 2 (Mar) Clopot de mărime mijlocie pentru oi.
2. [MDA2] trascău2 sn vz trăscău1
3. [DLRLC] TRASCĂU s. n. v. trăscău.
4. [Șăineanu, ed. VI] Trascău (Toroszkó) n. 1. șir de munți, o ramură a Munților Metalici, constând din stânci foarte prăpăstioase; 2. orășel în județul Turda la S.-V., cu mine de fier: 1102 loc.
5. [DEX '09] TRĂSCĂU s. n. (Reg.) Rachiu tare. – Et. nec.
6. [MDA2] trăscău2 sn vz trascău1
7. [MDA2] trăscău1 sns [At: M. I. CARAGIALE, C. 62 / V: (reg) tras~ / E: nct] (Reg) 1 Rachiu tare Si: (pop) trăscăuaș. 2 Vin acru, rău la gust.
8. [DLRLC] TRĂSCĂU s. n. Rachiu tare. Pînă în marginile Bucureștilor puteai să cumperi, să bei și să plătești trăscăul cu un leu kilogramul. PAS, L. I 191. Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău. C. PETRESCU, R. DR. 131. ♦ (Regional) Vin acru, rău la gust. – Variantă: trascău (VORNIC, P. 55) s. n.
9. [DOOM 3] trăscău (reg.) s. n., art. trăscăul
10. [DOOM 2] trăscău (reg.) s. n., art. trăscăul
11. [DER] trăscău (-uri), s. m. – Rachiu bogat în alcool. Origine incertă. Pare a proveni din rădăcina expresivă trosc, caz în care ar însemna „băutură care produce trosnituri”.
12. [Argou] trăscău s. invar. (reg.) rachiu tare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL